FACĂ-SE VOIA DOMNULUI. IERTARE PENTRU CĂ NU POT IERTA!

DOCUMENTE CNSAS 001

În toamna anului 2009 am început, la propunerea scriitorului Liviu Ioan Stoiciu, o colaborare la ziarul on-line ”Jurnalul de Vrancea”. Timp de doi ani, săptămânal, semnam în această publicație articole cu pronunțată tentă politică. Mai bine zis, scriam pamflete împotriva regimului Băsescu și a întregii clase politice. În toată perioada respectivă am primit zeci de semnale de încurajare, mulți cititori sau cunoștințe empatizând cu cele scrise de mine, unii dintre ei făcându-și griji pentru securitatea și libertatea mea. Avocatul meu, Valere Burlacu, scriitor incomod și el, când vorbea cu mine la telefon mă întreba în glumă serioasă de unde vorbesc, dacă mai sunt sau nu în libertate. Am primit și telefoane de intimidare, amenințări pe față etc. Mi-a fost jignită urât de tot familia. S-au încercat tot felul de înscenări. Am fost urmărit mai rău decât erau scriitorii incomozi de pe vremea lui Ceaușescu. Nu m-am gândit niciodată să renunț la convingerile mele, în ciuda rugăminților repetate ale celor din jurul meu. Și nu am renunțat nici în ziua de azi. După doi ani, ”Jurnalul de Vrancea” și-a întrerupt activitatea din motive aparent firești. Nu trebuie să fii prea deștept ca să-ți dai seama că a fost pur și simplu interzis. Patronul publicației a preferat să tacă, un gest firesc, de înțeles. Eram acolo vreo cinci colaboratori care ne permiteam luxul de a scrie exact ceea ce gândea fiecare în felul său. Curajul suprem l-a avut Liviu Ioan Stoiciu, redactorul șef al ”Jurnalului…”, scriitor cu experiență în domeniu, șicanat ani în șir de securitatea ceaușistă, care ne-a acceptat așa cum eram, fără limite în efortul de a ne împotrivi în scris tuturor spurcăciunilor politice. Anul acesta am publicat o carte cu aproape toate textele politice publicate în ”Jurnalul de Vrancea”. Celelalte articole, de cultură, încă nu le-am pus cap la cap. Cartea poartă titlul ”Cu vaporul prin deșert” – dovada clară că, un căpcăun, un marinar ratat, a luat-o razna cu țară cu tot – și a apărut la ”eLiteratura” din București, în cadrul unui proiect. Țin să mulțumesc și pe această cale conducerii editurii. După ce oculta securistică și polititică ne-a luat jucăria de Vrancea, o vreme mi-a găzduit pamfletele ziarul ”Muntenia de Buzău”. Aflasem că în spatele ziarului se află un deputat de Buzău. Ca atare, am scris cu predilecție împotriva colegilor săi de partid. Într-o bună zi, a sucombat și acestă publicație. În prezent mi s-a oferit o rubrică în cotidianul ”Opinia” din Buzău. Semnez câte o scurtă tabletă politică, bisăptămânal, la rubrica ”Opinii”. În fine, pe 6 februarie 2012, un fost lucrător la Securitate a făcut o adresă către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, prin care cerea verificarea mea, între timp răspândind profesionist în jur zvonul că aș fi fost colaborator al Securității. Apoi, printr-un bolnav psihic, a plastografiat o adeverință tip CNSAS, împânzind Internetul cu această mizerie, aducându-mi prejudicii morale incalculabile și ireparabile. Am suferit ca un câine. Falsul a fost dat pe față de poetul Nistor Tănăsescu. Avocatul meu, prozatorul Valere Burlacu s-a adresat CNSAS, obținând o dovadă că instituția respectivă nu a emis un astfel de document. A suferit întreaga mea familie. Am simțit în comportamentul așa-zișilor mei prieteni fariseismul, îndoiala, ba chiar satisfacția ascunsă că, în fine, mi-am găsit nașul. Am continuat să scriu la fel ca înainte, poate un pic mai determinat. Mi-am concediat în clar toți ”prietenii de-o viață”. Unii dintre ei îi alimentau cu fel de fel de porcării pe detractorii mei. Despre câțiva dintre ei știam că au cochetat cu Securitatea pe bază de scris de mână. Nu le-am scos niciodată ochii pentru condiția lor prăpădită. Dimpotrivă, i-am ajutat cât am putut dând dovadă de un altruism prostesc. Azi, 10 iunie 2014, am primit un plic de la CNSAS. Adeverința nr. Nr. 2016/29.10.2013, în care, ”în baza procesului verbal verbal al ședinței Colegiului CNSAS DIN DATA DE 29.10.2013 se adeverește că ”Nu există date ori documente din care să rezulte calitatea de lucrător sau de colaborator al Securității, în sensul legii, cu privire la domnul IFRIM Marin, fiul lui Marin și Floarea, născut la data de 01.12.1955, în Bălăceanu, Buzău”. Între timp părinții mei au murit. În timp ce tata zăcea în coșgiug, postul național de televiune al securistului Felix mă batjocorea în ultimul hal, iar mama a plecat spre cele veșnice în prima zi a acestui an, probabil cu sufletul îndoit. S-a mizat pe faptul că aș putea ceda psihic. Sănătatea mea a fost afectată, fiind la un pas de moarte. M-a ținut în viață doar dorința incredibil de puternică de a nu le face pe plac celor care îmi doreau moartea cu o ură specifică animalelor turbate. Nu am cerut această adeverință pentru că nu am avut nevoie de ea. Am primit-o pentru că așa prevede legea. Dimineața îmi priveam fruntea în oglindă și era suficient ca să pot ieși în lume. Nu și pentru ”prietenii mei”. Acum mă bate gândul să înrămez acestă hârtie, să mi-o atârn de gât și să stau O VEȘNICIE la intrarea în locuința fostului tablagiu al Securității, să-i cerșesc iertare pentru că nu am fost colaboratorul lor. Să declar așa, un fel de grevă a umilinței! Le-am spus copiilor mei să nu mă răzbune în niciun fel. Scrisul meu, cărțile mele, sunt deja o răzbunare cumplită pe aceste eterne neființe. Tot răul cu care au încercat să mă copleșească m-a întărit, mi-a făcut ordine în minte și în viața de zi cu zi, m-a schimbat într-atât de mult încât am convingerea că m-am născut a doua oară. Mai am de scris măcar o carte, cartea secăturilor din jurul meu. Îmi e milă de cei care s-au îndoit de caracterul meu, îmi e milă și silă de cei care mi-au făcut rău, dar nu-mi e milă de mine. Altfel, la ce ar mai fi bun scrisul ?! Facă-se voia Domnului, iertare pentru că nu pot ierta.

Marin Ifrim

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la FACĂ-SE VOIA DOMNULUI. IERTARE PENTRU CĂ NU POT IERTA!

  1. Elena zice:

    Va felicit pentru tarie, sunteti un luptator si un om de care literatura buzoiana are nevoie.

  2. Nicolae Manolache zice:

    Domnule Ifrim,indraznesc sa scriu pe blogul dvs neavand alta solutie in speranta ca voi afla ceva informatii despre colegul dvs.de breasla Dumitru Dinca.Dansul a fost colegul meu de scoala ,de clasa si vecin de banca cu mine la Mizil in anul 1968 an cand am terminat liceul la seral Prin anii 1980 intamplator neam revazul,eu eram intro delegatie la Filatura Buzau din Micro 14.A doua zi am facut o vizita la redatia ziarului unde lucra la Pomul Verde sau cam asa.Am depanat amintiri si neam despartit cu speranta ca ne vom mai intalni.La banchetul din 1968 am inregistrat pe banda Orvo ultima ora de dirigentie cu Dna.profesor Zoe Ionita sotia proferorului Ionita consateanul colegului Titi Dinca.Recent am reusit sa transfer acea inregistrare de pe banda Orvo pe Compact Disc si as fi bucuror sa aiba in biblioteca sa si o asemenea inregistrare.Pot fi contactat la tel.0729451955 sau pe skyte nico.manolache.Astept un semn

  3. Nicolae Manolache zice:

    S

  4. Nicolae Manolache zice:

    Scuze,skype in loc de skyte.

  5. Dumnezeu A LUCRAT deja, dle Ifrim! Sufletul tinjeste mereu dupa..dreptate! Si ea, DREPTATEA, s-a facut! Si aici pe pamint -prin ADEVERINTA pe care ati primit-o de la forul indreptatit s-o ..adevereasca- si in ceruri, Acum si in VEAC! Citind articolul acesta, am descoperit de unde luase criticul literar Aureliu Goci citatul: „Iertare pentru ca nu pot ierta!”, pe care-l atasase unui Cuvint Inainte pentru cartea mea: „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!! sau Spovedania unui invins”, publicata in dec 2014 in regie proprie… Demnitatea este ceva ce multi dintre semenii nostri nu inteleg! Toate cele bune!

  6. Sunteti un om bun, dle Ifrim! Oamenii buni sunt ocrotiti de cerul înstelat si legea morala din noi.
    Cu bine,
    Marilena

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s