Ştefania Stoica – Condeiul sihastru

Colegiul Național ”Mihai Eminescu” Buzău

Premiul Almanahului ”Renașterea Buzoiană” și Premiul Special ”Ștefan Dima” la Concursul de creație literară pentru elevi ”Constantin Petcu”, Buzău, mai 2014

 

 

Condeiul sihastru

Te-ai născut dintr-o pată de cerneală…o pată pe un pergament de constelaţii, ca o violetă gravă într-un câmp de margarete.  Condeiul meu te-a cules dintr-o călimară cu asfinţituri de gânduri,cu ecouri de praf şi te-a aşternut suav pe hârtie.  Te-ai metamorfozat dintr-un punct imprecis într-o litera nescrisă, dar pictată, care s-a deşirat în cuvinte,în rânduri, într-un contur al unui român pe care îl scriu şi acum la lumina unei lumânări. Eu ştiu că această geneză este o partitură de pian care aşează amurgul pe portativ. Dansezi ca o umbră a trecutului pe melodia vechiului patefon şi totuşi, în eternităţi de-o clipă te zugrăvesc  atât de prezentă ! În vitraliile reci încă se oglindesc  scântei  ale unei comete stinse , care într-un moment de rătăcire a împodobit  bolta sufletului meu. Dar eu n-am să te las să te stingi ! Te-am ilustrat într-o ramă de cuvinte şi am privit cum te-ai luminat pe dinăuntru.

…Te-am mângâiat  cu atingeri de satin, te-am învelit cu ramurile-mi de smalţ, te-am vegheat.  Nu te-am lăsat singură niciodată. Ştiam că tăcerea doare, aşa că ţi-am vorbit în fiecare seară, deşi uneori nu ştiam dacă mă asculţi. Alteori te priveam dormind şi continuam să îţi vorbesc în şoaptă, iar glăsuirile mele stinse aveau să îţi fie candelă.

Îţi mai aduci aminte mistuirile vântului, palele cu prăfuiri de jăratic? Biciuirile acelea neîngăduitoare mi-au dezgolit trupul de frunze şi mi-au brăzdat scoarţa arămie cu cicatrici ale durerii conabii. S-au întipărit în fiinţa mea asemenea rugăciunilor tânguitoare care se adăpostesc între zidurile unei moschei . Eu n-am uitat. Şi ştiu că te-am rănit din dorinţa de a te cuprinde cu crengile mele schingiuite , îmi pare rău… . Câte întristări mi-am refugiat în suflet !

Dar tu zâmbeai atât de frumos, încât ,am surprins pentru o clipă ,răsăritul pe chipul tău !  Tu pentru mine ai fost lumina ce cade pe flori, eu pentru tine… . Eu pentru tine m-am înveşmântat cu sovonul de flori zmeurii, pentru tine am cules mireasma picăturilor de rouă.  Te vedeam atât de dulce şi de nevinovată încât mi se părea că orice privire a mea vatămă fiinţa ta de porţelan.  Eram gelos pe razele care îţi mângâiau chipul, pe adierile care te înfiorau şi chiar pe clipirile care îmi furau crâmpeie ale dăinuirii tale.

Am înţeles mai târziu că viaţa mea atunci a început. Odată cu ţine. Începutul meu eşti tu, tot tu eşti şi sfârşitul. Ah, tu, tei înflorit în mijlocul iernii ! Te-ai gândit vreodată cum te-am păstrat eu ? Cum te găsesc atunci când pleoapele de plumb se închid ? Eşti la fel de diafană ca şi în vremurile acelea aievea, iar naivitatea ta tulburătoare îmi inspiră aceeaşi dorinţa plină de chin . Ah, tu,zi de vara în iarna vieţii mele !

Şi dacă anotimp ploios de scorţişoară ne înstrăinează, nu mă tem ! Ce dacă stelele tremură, iar lumina lunii pâlpâie? Eu n-am să plec de lângă tine. Pământul pustiu de tabac ascunde umbre reci, le fereşte printre rândurile tale. Cântecul viorilor se regăseşte în recitările poemelor tale, iar când tonul vocii se acutizează, citesc ploaia. Răcoarea calmă e ţărm al neliniştilor tale, pe când văzduhul ţi-e perdea plăpândă cu parfum de lavandă .

Şi dacă lacrimile de dor îngheaţă, tu mi-eşti frig. Însingurările ninse sunt temniţă  a tăcerilor mele. Simt cum gerul mă zgârie şi mă tem să nu rămân fără tine. Eşti tu  o întrupare-nfrigurata  sau eu sunt damnatul unui delir desprins din aurora glacială ? Am rupt aşchii din norii cenuşii, le-am înflăcărat şi am aşteptat o pâlpâire caldă. Am ars încet, dar sufletul mi-era străin şi rece.

În fiecare anotimp am adormit versuri în călimară. Le-am cules asemenea unor fruze-de piersic, atunci când m-am aşezat în faţă mesei de scris cu condeiul în mâna,de mur- când am citit primele rânduri, de mesteacăn-atunci când te-am îmbrăţişat întâia oară,de plop-când am luptat să te păstrez lângă mine,de brad-atunci când te-ai îndepărtat. Au fost şi frunze spre care mi-am întins ramurile, dar pe care un le-am putut înrobi: de măr-căci n-am avut puterea să mă rup de tine, de frasin-pentru că înaintea ta mă recunosc învins, de abanos-fiindcă mi-am te-am ilustrat în eternitate. Ce vânt a izgonit aceste stihuri de marmură ?

Printre ce neguri de lut mi te-ai ascuns ? Pe neaşteptate ai răsturnat clepsidre-a fost ieri ziua în care mi-am lăsat conediul să emoţioneze hârtia?   A fost ieri ziua în care-am fost abandonat ? Cum se aştern anii peste eternizarea de cerneală, cum acoperă ei amintirile cu o cortină de colb ! Cât dor aceste amintiri neşlefuite, care sunt apuse şi totuşi atât de vii ! Cum să mă împac eu cu această plecare când ştiu că în în acel amurg  te-am sărutat  ‘ de noapte bună ‘ ?

M-am aşezat lângă tine şi am aşteptat să mă chemi. Mi-am îngropat teamă de a fi fost uitat  în obscuritatea de smoală şi m-am înstrăinat asemenea unei lumânări plecate să caute lumină. Fiecare noapte de tăcere este o iarnă cu fâlfăiri de gheaţă, o călătorie glacială în ochii tăi de chihlimbar… Unde-mi pleci tu, fragilă umbră  cu miros de toamna ? De ce mi te pierzi printre anotimpuri şi apui în văzduhul plâns ? De te-aş rescrie din arhiva conştiinţei mele, tiparniţa ar redacta doar un mimesis palid al unei amintiri arhaice.

Au fost momente în care am vrut să renunţ. Momente în care am vrut să mă identific cu firmamentul vitrifiant , cu planşa colilie, înduioşată de peniţă. Momente în care lăsăm călimara cu cerneală să plângă peste filele care, în lumina obosită a felinarului, păreau de ceară. Rupeam manuscrisele şi le aruncam pe podea. Apoi te auzem implorandu-mă să te scriu, că să poţi trăi veşnic şi priveam acele bucăţi de hârtie că şi cum aş fi vrut să le înmănunchez într-o  distinsă frescă literară. Mă regăseam în genunchi, adunându-le vinovat, pentru ca mai apoi să le întunec între coperţile bătrâne de aramă. Şi după toate acestea, stăteam pe scaunul  neşlefuit de  rugină,  mângâind paginile prăfuite, pe care, de fapt, un aveam să le fi rupt vreodată.  Eram un martor lipsit de putere al acestui scenariu himeric, proiectat pe fundalul firav al conştiinţei mele.

De aş zări făptura ta holografică apropiindu-se din nou de mine…aş da uitării tot ! Mi-aş alunga toate dezamăgirile în manuscrisele vetuste, le-aş înnopta pe toate ! Dar vino ! Te-aş îmbrăţişa din nou cu ramurile mele de ambră, te-aş legăna mut şi absent, în timp ce tu ai asculta cum îmbătrânesc, cum mă sting în cenuşa de plumb. Ai fi fost icoana încercănată ce îmi va fi vegheat  tăcerea. Ai fi fost urma paşilor mei pe argila aspră.

Am nevoie să te întorci la mine, să revii chiar dacă nu îmi auzi chemarea, să mă laşi să îţi privesc conturul în lumina obosită a felinarului. Doar eu ştiu să mângâi cu privirea trăsăturile tale fine, doar eu să îţi sculptez atingerile. Nu vreau să te împart cu nimeni, nu pot să te ştiu adorată de o altă fiinţă.

Dar tu mă aştepţi rănită, iar eu văd pe trupul tău firav însemnele trădării. Te-ai resemnat. Te-ai retras într-un colţ al camerei. Pe podeaua plină de colb te stîngi uşor. Nu mă apropii. Astăzi nici măcar nu îmi mai eclipsezi privirea, nu mai aud glasul tău mut care cere iertare. Nu mai eşti muza mea pură.

Te-ai rătăcit când te-am ţinut de mâna şi te-ai pierdut, în mod voit, de mine.Ai stins făclia patimilor mele şi ai înnoptat cerul pe care eu pusesem stelele. Pentru tine.

Sunt singur pe pământ, dar sunt mai singur fără tine. De acum înainte sunt un împrumutat al vieţii de către moarte. Tăcerea mă loveşte cu pietre . Cât de mult regret că nu te mai am şi câtă dezamăgire adăpostesc  gandidu-mă că nu ai fost niciodată a mea…şi îmi închid iarăşi pleoapele cu gene de plumb. Bâjbâi cu stângăcie pe paginile nescrise şi nu înţeleg  nimic. Condeiul mi-e mut. Sunt sihastru…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s