Interviu cu scriitorul Ion Roşioru

Ion Roşioru CV

rosioru

Născut la 14 august 1944, în satul Grunj, judeţul Buzău, Ion Roşioru este membru din 1995 al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Dobrogea şi, din 2010, al Asociaţiei Scriitorilor de Limba Română din Quebec. A absolvit, în 1972, Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii Bucureşti şi, în acelaşi an, a fost repartizat ca profesor de franceză şi latină la Liceul Teoretic „Ioan Cotovu” din oraşul Hârşova. Aici coordonează, de la început până în prezent, activitatea catedrei de limbi moderne, ca şi cenaclul literar Duiliu Zamfirescu. A debutat cu poezie în anul 1976, în revista Tomis, şi de atunci a colaborat, exprimându-se în mai toate genurile, la majoritatea revistelor de cultură din ţară. Debutul editorial s-a produs în 1988 cu placheta de versuri La ţărmul grânelor, căreia i-au urmat alte volume de poezie (Pur, Casa de la ţară, Recviem pentru secolul meu, Incantaţii de mătase, Mir(easmă) de nard, Lacrimi triunghiulare, Pantumierul, vol I şi II, 101 schaltiniene, Clopotul din Dojoji, Trecutul afectiv se pierde, Insomnii vesperale); proză scurtă (Luceafărul de ziuă, Paznicul de vânătoare) şi roman (Ingeri indecişi, Ţine-mă de vorbă să nu mor), critică literară (Cronicar la Pontul Euxin, Cronici ospitaliere, vol I şi II), studii monografice dedicate unor autori contemporani (Marius Tupan între utopie şi parabolă, Şerban Codrin sau meditaţia unui poet occidental într-o grădină Zen, şi Arthur Porumboiu sau scrisul ca pavăză împotriva morţii); traduceri din literatura universală (Vilanele şi pantumuri, Sipetul de santal de Charles Cros, Cele mai frumoase poezii de Emile Verhaeren, Poeme nipone, Etonnements/ Sub semnul mirării, antologie bilingvă de poeme pentru copii etc.). A obţinut numeroase premii si distincţii, printre care: cele ale Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România pentru volumele de poezie şi proză scurtă, ca şi pentru popularizarea la nivel naţional a literaturii şi culturii dobrogene; Premiul pentru calitatea traducerilor de poezie românească în alte limbi şi spaţii culturale, conferit de Revista Convorbiri literare (2003); Diploma de excelenţa pentru întreaga activitate literară şi pentru contribuţia în promovarea literaturii buzoiene la nivel naţional, acordată de Asociaţia culturală Renaşterea Buzoiană (2004); Premiul pentru cel mai frumos haiku, oferit de revista Orion (2001); Premiul pentru traducerea volumului Cele mai frumoase poezii de Emile Verhaeren, oferit de Editura Rafet din Râmnicu Sărat în cadrul Festivalului de Poezie “Titel Constantinescu” (2012); Premiul „Mircea Micu” al aceluiaşi Festival pentru volumul de versuri Mir(easmă) de nard (2013) etc.

Marin Ifrim: – Stimate domnule Ion Roşioru, sunteţi unul dintre cei mai activi critici literari din ţară. Aţi recenzat aproape toate cărţile conjudeţenilor noştri. Aţi publicat cărţi de versuri, monografii, proză etc. Care credeţi că e genul literar care vă reprezintă cel mai bine?

Ion Roşioru: – Fără să fac prea mult caz de memoria mea, îmi aduc bine aminte că această întrebare mi-a mai fost pusă, tot la un interviu, de nimeni altul decât de poetul şi publicistul… Marin Ifrim şi că atunci am răspuns fără ezitare că reprezentativă pentru mine era ipostaza de prozator, chiar dacă la acea dată nu publicasem încă romanul Ţine-mă de vorbă să nu mor. Acum simt parcă nevoia să mă revizuiesc şi să optez pentru postura de poet, bibliografia mea la acest capitol îmbogăţinndu-se, în acest interval cu numeroase titluri: Recviem pentru secolul meu, Incantaţii de mătase, Mir(easmă) de nard, Lacrimi triunghiulare, Clopotul din Dojoji, Pantumierul I şi II, Trecutul afectiv se pierde, 101 schaltiniene, Insomnii vesperale (în cadrul colecţiei de poezie contemporană Opera Omnia), apărute fie pe suport de hârtie, fie pe suport electronic, plus alte două volume aşteptând să iasă, sub o formă sau alta, în lume: Mâinele meu începe azi şi Cupola unei lacrimi, cărora li s-ar mai putea adăuga un volum scris, de data aceasta, în limba franceză şi intitulat La secrétaire du destin.

M.I.: – Eu văd în poezia dumneavoastră un rafinament aproape academic, iar cronicile dumneavoastră literare sunt adevărate operaţii chirurgicale. De aceea v-am pus întrebarea anterioară. Sunteţi profesor de franceză. V-au influenţat în vreun fel marii poeţi francezi?

I. R.: – Ceea ce mă singularizează în poezie este cultivarea acerbă, să nu zic disperată, a unor specii poetice cu formă fixă. Din cele circa 70 de asemenea tipuri de poeme canonice m-am oprit, rând pe rând, după principiul dragostei la prima vedere, asupra câtorva cărora am încercat să le aflu secretele: pantunul, pantumul, vilanela, terzanela, cadrilul, hain-teny-ul, schaltiniena şi elida. Munca de traducător, materializată în antologia Vilanele şi pantumuri, s-a împletit tot timpul cu cea de creaţie propriu-zisă. Aş mai putea să adaug şi antologia, găzduită de Editura Virtual, Poeţi niponi dintotdeauna, dovadă că am cochetat şi cu tipuri de poeme, precum haiku-ul şi tanka, ivite şi consacrate în Ţara Soarelui-Răsare. Frecventarea acestor specii mi-a disciplinat gândirea şi exprimarea poetică şi m-a ferit de prolixitate. Cu toate acestea, prefer să nu vorbesc despre cronicile literare ce ar ilustra aşa-zisa critică de întâmpinare, ipostază în care încerc, de fiecare dată, spaima medicului că diagnosticul pus de el ar putea fi unul greşit. Aşa că revin la a doua parte a întrebării. Într-adevăr, frecventarea asiduă, atât ca profesor, dar şi ca traducător, a poeziei franceze m-a înrâurit mult, reperele mele fiind, Baudelaire, Victor Hugo, Rimbaud, Th.Gautier, Th.Banville, Apollinaire, Valéry şi încă destui alţii, ale căror poeme le-am transpus în româneşte şi le-am inserat într-o antologie bilingvă în două volume adresate îndeosebi copiilor şi adolescenţilor cu care am lucrat preţ de aproape patru decenii: Etonnements/ Sub semnul mirării.

M. I. : – De unde acest altruism necondiţionat faţă de scriitorii buzoieni ?

Când le prezentaţi cărţile ţineţi seamă de vreo ierarhie anume? Vă întreb pentru că am constatat cu câtă bucurie întâmpinaţi debutanţii şi cu câtă acribie scrieţi despre cei consacraţi…

I. R.: –  Pe harta geografiei mele literare, literatura ce are într-un fel sau altul legătură cu zona Buzăului, ocupă un loc predilect. Psihanalizând un pic, această activitate de infanterist ce sapă tranşee exegetice şi se pregăteşte pentru un asalt întru solidaritate cu toţi confraţii de condei de la Curbura Carpaţilor, s-ar putea să-şi aibă originile în complexul de inferioritate al fiului risipitor  aruncat de destinul profesional în stepa dobrogeană. Altruismul necondiţionat de care vorbiţi se naşte dintr-o nevoie de iertare la întoarcerea mea acasă. Neapărat trebuie luată în calcul, sau pusă în ecuaţie, şi valoarea intrinsecă a cărţilor despre care scriu. ierarhiile valorice au fost şi sunt omologate de Măria Sa Timpul care rareori se întâmplă să dea greş pentru că el uită repede şi nici nu-l interesează că un anume scriitor este sau nu şef de revistă, de gaşcă literară, nici că are milioane de euro în contul bancar al unor rude, că are un număr enorm de butuci de vie în podgoria personală ori că deţine pe viaţă o funcţie politică. Marea tristeţe a criticului este aceea că n-are mai multe vieţi să scrie despre toate cărţile care apar şi la care are acces într-o vreme în care circulaţia tipăriturilor este extrem de deficitară.

M. I. : – Colaboraţi la cele mai valoroase reviste literare, inclusiv la „Bucureştiul literar şi artistic”, unde redactor-şef e un alt buzoian, Florentin Popescu. Ce publicaţie de profil vi se pare mai ancorată în prezentul cultural?

I. R.: –  Am salutat dintotdeauna revistele culturale şi literare ce ies de sub auspiciile localismului strict şi ale dirijismului politic şi se deschid nu doar spre valorile din ţară, ci din întreaga diasporă românească şi nu numai. În afară de publicaţia citată, aş mai aminti: Pro Saeculum, Ex Ponto, Convorbiri literare, Conta, Poezia, Poesis, Vatra veche, Fereastra etc. Paginile de istorie literară se jumelează fericit în ele cu cele de exegetică ori cu cele beletristice şi găzduiesc, totodată, traduceri din literatura universală din toate timpurile.

M. I. : – Am văzut cu ochii mei respectul şi atenţia de care vă bucuraţi, din partea autorităţilor, la Hârşova, oraşul dumneavoastră de adopţie, unde predaţi franceza de peste 3 decenii. Aveţi o casă părintească la Mânzăleşti, unde, din când în când, avem bucuria imensă să vă vizităm. Vine un timp când „fiii risipitori” se întorc acasă. Ce ziceţi, vă veţi muta vreodată aici, la câţiva paşi de Buzăul nostru drag?

I. R.: – Cu siguranţă. Şi acest lucru se va întâmpla într-un viitor nu prea îndepărtat. Izvoarele mă strigă, la propriu şi la figurat, şi nu doar în nopţile de Sânziene. Ca şi rădăcinile, de altfel.

M. I. : – Sunteţi membru titular al Uniunii Scriitorilor – Filiala Dobrogea. Faceţi parte din elita scriitoricească dobrogeană, recunoscut fără rezerve de confraţi. În anii din urmă v-au descoperit competenţele şi buzoienii noştri. Istoricul Alex. Oproiescu e primul buzoian care a intuit în dumneavoastră, cu ani în urmă, scriitorul profesionist de azi.  Cum vedeţi Buzăul literar actual?

I. R.: – Buzăul e un oraş prin excelenţă cultural. Sunt aici personalităţi literare de prima mână şi m-a bucurat faptul că este întreţinut un dialog între generaţii, dovadă că aici a fost deschis recent un cenaclu precum Ante Portas care a reuşit deja să-şi editeze cea dintâi antologie. La noblesse oblige! Nimeni nu poate uita că de Zona Buzăului se leagă nume de scriitori de prim rang, de-ar fi să ne amintim doar de Vasile Voiculescu, Ion Gheorghe, Gh.Istrate, Ion Băieşu, G. Băiculescu, Gh.Ene, Passionaria Stoicescu, Titi Damian, Bucur Chiriac, Gh.Iova, Radu Cârneci, Florentin Popescu, Arthur Porumboiu.

M. I. : – Lucraţi la o istorie a literaturii buzoiene. Ar fi prima carte de acest fel. Ce ne puteţi spune în această privinţă ?

I. R.: –  Sunt oarecum în situaţia omului ce vrea să construiască o casă, dar care se află în faza strângerii cărămizilor, grinzilor şi căpriorilor. Cu roaba, cu spatele sau cu cioacla la care a înhămat un catâr pe care o şatră de ţigani l-au abandonat pe un maidan pentru că n-au găsit pe cineva să-l împuşte atunci când venirea toamnei i-a chemat spre alte meleaguri mai calde. Dincolo de comparaţia badină, cred că e o treabă destul de responsabilă şi în fiecare seară mă rog la bunul Dumnezeu să-mi dea răgazul şi starea de spirit necesară spre a duce cât mai aproape de finiş acest demers temerar care, sincer, mă înspăimântă. Aş fi ipocrit să n-o recunosc.

M.I. : – O ultimă întrebare, adresată împreună cu mulţumirile mele pentru amabilitatea şi răbdarea cu care v-aţi destăinuit cititorilor ziarului OPINIA. În cazul în care vom înfiinţa, la Buzău, o filială a Uniunii Scriitorilor, iar dumneavoastră vă veţi retrage acasă, aţi accepta să fiţi preşedintele acesteia?

I. R.: – E o a doua provocare care mă înspăimântă, atât ca perspectivă cât şi ca responsabilitate uriaşă. Aşa că propun să ne oprim înainte de a vă da un răspuns tranşant. Rămâne pentru interviul următor, cu condiţia ca timpul să mai aibă răbdare cu fiecare dintre noi. De orice se poate face abstracţie, nu şi de timpul care nu iartă şi căruia îi vedem capriciile la tot pasul.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Interviu cu scriitorul Ion Roşioru

  1. Ioan Vasiu zice:

    Sunt impresionat de bogata activitate literara desfasurata, in decursul anilor, de scriitorul Ion Rosioru. Il felicit din tot sufletul si-i urez multa sanatate, inspiratie si putere de munca pentru a ne darui alte si alte carti interesante si valoroase. Cu deosebit respect, Ioan Vasiu -Orastie, judetul Hunedoara, scriitor si jurnalist.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s