MARIN IFRIM ÎN DIALOG CU CARMEN-TANIA GRIGORE

CARMEN T. GRIGORE, Foto 2

Carmen Tania Grigore
Născută la 18 mai 1962,în Nehoiu,jud Buzău; domiciliată în Brașov, însă din 2007 stabilită temporar în Anglia.

Scrie poezie de la 12-13ani, debut în 1977 prin premiul 1 la un concurs național de poezie pentru copii.
-Premiul 1 la concursul „Tinere condeie” organizat de Bibl.Jud Buzău „Vasile Voiculescu”,în iunie 1977.
-Premiul 1 la concursul organizat de revista „Origini Romania” Madrid, pentru românii din diaspora, ediția 2009.

-Premiul 3 la concursul international de poezie Star-press, 2010
-Premiul revistei de cultura Fereastra , în cadrul concursului de literatură Agatha Grigorescu Bacovia, Mizil,10-08-2010
-Premiul II cu volumul de poezie „ Minutul de sinceritate” la festivalul Primăvara poeților, Buzău, 2012

Creații publicate în ziarul și suplimentul Viața Buzăului,în revista de Limba și Literatura Româna, în revistele Contemporanul, Penteleu, Renașterea Culturală, în almanahul Pădurii ed. 2000, 2oo1, 2002, ziarul Opinia, revista Vitralii, Oglinda literară nr 100 (mai 2010), Familia, revistele online ”Agero” , „Vatra veche” , Actualitatea literară nr 6.03.2010, Cetatea lui Bucur, Tânărul scriitor, Algoritm literar, Star-press.

Cărți publicate:
Debut cu volumul „Pulsul țarânei” , poezie, ed. Rafet, Buzău, noiembrie 2009.

Proza: ”Comoara din suflet”-convorbiri cu Alexandra Wilson-Noica, ed Lorilav, august 2010.

Poezie: Minutul de sinceritate- iunie 2011;
Un sezon cât o viață – aprilie 2012, ed Editgraph, Buzău

Membră a cenaclului literar on line ”Lira 21”.
Membră Liga Scriitorilor Români , filiala Brașov , din iulie – 2010.
Membră a Asociației Scriitorilor Profesioniști, Centrul Regional Buzău, din sept 2010.

 

Carmen-Tania,
Într-un fel, ca un fluviu subteran, discret, aceste nume mi-au străbătut viaţa spirituală. Am făcut parte, în adolescenţă, din aceeaşi grupare literară. Ne-am văzut foarte rar, uneori întâmplător. Am avut imensa bucurie şi nesperatul prilej să vedem împreună, timp de două săptămâni, un colţişor din Anglia. Cum te simţi în această ţară, în această ţară rece inclusiv de la natură, de câtă vreme eşti acolo?

În primul rând mulțumesc pentru onoarea de a mă include în acest buchet conversațional în care firava mea activitate literară aduce un parfum discret.
Menționând aici adolescența îmi amintești elanul din acea vreme și entuziasmul care lega cenaclul nostru prin corespondență denumit destinic
„Prietenia” – și iată cum după mai mult de 30 de ani ne regăsim sub cupola scrisului cu nume ca Girel Barbu, Ioana Voicilă, Violanda Dobresu, Sofia Dobre. Ce timpuri erau!
În anii de liceu am cochetat cu poezia într-o manieră lejeră, încurajată și de părerile avizate ale celor care au întrezărit ceva potențial în scrisul meu și mă refer în special la istoricul literar Alexandru Oproescu, scriitorul George Băiculescu și poetul Puiu Cristea.
Cum însă uneori viața este un labirint care ne absoarbe și ne întortochează drumurile, s-a întâmplat să mă îndepărtez de poezie și ani buni am oscilat între chemarea ei de sibilă și rutina existențială.
Am scris puțin și sporadic, atât cât să-mi aerisesc cămara sufletului, astfel că atunci când am plecat în Anglia, în decembrie 2007, eul meu poetic devenise destul de anemic.

– Viaţa de acolo, am constatat eu, ţi-a marcat literatura, poezia, mesajul acesteia. În cuvintele tale se simte frământarea depărtării, singurătatea, dorul de cei dragi, de locurile natale. Se poate spune că, dincolo de pasiune, ai făcut din poezie un mijloc de terapeutică sufletească?

Impactul cu Anglia m-a șocat, m-am acomodat destul de greu și mi-a trebuit multă tărie să rezist. Depărtarea de cei dragi și dorul de acasă, de locuri, tradiții, întâmplări, aduce un plus de greutate lăuntrică și eu am resimțit această apăsare dureroasă ca pe o dereglare, provocându-mi stări de frământare specifice înstrăinării.
De aceea poezia mea transmite aceste semnale de recuperare a identității, a sentimentului de a fi nu neapărat cineva, dar ceva, un fior de trăire conectat la o emoție universală.
O limbă străină aduce bariere de comunicare atunci cand nu o aprofundezi cu acribie și cum nu am încetat să gândesc românește, mi-am sporit singură dificultatea de integrare în societatea engleză.
Internetul mi-a fost de mare ajutor, am descoperit oameni frumoși, comunități lirice, prietenii de suflet! Pe scurt, mi-a deschis fereastre spre lumea mea îndepărtată.

– Ai imensul privilegiu de a fi de multe ori în preajma doamnei Alexandra Noica, fiica marelui filozof Constantin Noica, pe care, datorită ţie, am cunoscut-o şi eu. Ce simţi în profunzimea sufletului tău, mai ales că, am văzut eu, doamna Alexandra te preţuieşte foarte mult…

Atentă la „noul pe care îl aduce cu sine fiece zi”- cum spune undeva ilustrul filozof Constantin Noica, am avut privilegiul să o cunosc pe
doamna Alexandra Wilson Noica, de care mă leagă o relație aparte,
inexprimabilă în cuvinte. Sunt convinsă că nu întâmplător mi-a fost dat să o întâlnesc, o presimt ca pe o binecuvântare și ca pe un dar divin spre a-mi alina ființa bântuită de amar.
Doamna Alexandra m-a echilibrat sufletește și a reaprins flacăra poeziei în vatra gândului meu abătut. Pot spune că familia Wilson „m-a adoptat ” iar în cartea de convorbiri pe care am scris-o „ Pași spre comoara din suflet” am încercat să transmit din înțelepciunea și lumina blândă a doamnei Alexandra.

– Cum se…vede, cum e percepută literatura română contemporană acolo, în ţara lui Shakespeare?

La capitolul despre perceperea literaturii române în Anglia, multe pagini au rămas nescrise, în așteptarea unor înfăptuiri concrete din partea celor care se ocupă cu promovarea culturii în străinătate.
Efortul individual, al celor pasionați de artă, ar trebui să fie ca o verigă a forurilor competente în a reprezenta valorile românești peste hotare.
Poate că în metropola londoneză se mai întâmplă câte ceva notabil, dar ecourile nu prea răzbat în zonele de provincie, unde trăiesc zeci de români.

– Ce proiecte literare pui la cale în prezent?

Nu pot spune că am proiecte, sunt întro perioadă de așteptare a muzei,
timp în care absorb poezia scrisă și nescrisă.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s