LĂSAŢI COPIII ÎN PACE!

Anul trecut, la iniţiativa poetului Teo Cabel, la Buzău a luat fiinţă un nou cenaclu literar. Fără să mă implic cu ceva, în afară de un demers pentru aprobarea unui spaţiu destinat întrunirilor viitorilor cenaclişti, nu am nici un merit în existenţa acestui grup literar, care, spre bucuria mea sinceră, a păşit cu dreptul la drum. Apoi au început întrunirile membrilor. Am participat la primele 3-4 şedinţe, inclusiv la alegerea conducerii. Nu am votat şi nici nu am vrut să fiu printre membrii fondatori. Am destule treburi pe cap, cum se zice. Activitatea cenaclului a fost remarcată imediat. E vorba de un cenaclu al tinerilor, „Ante portas”, condus de Teo Cabel, votat în unanimitate preşedinte. Apoi au început fel de fel de presiuni din partea unor pretinşi scriitori locali, toţi, fără excepţie, cu trecut întunecat. Un securist pensionat, un infractor, un pretins profesor cu dosar din studenţie de pedofil calificat şi alţi asemenea măscărici. Pur şi simplu, în obligaţiile lor oculte, indivizii vor să distrugă mica grupare literară, inclusiv din interior. Printre membrii fondatori sunt şi câteva fete, toate frumoase-frumoase, aceasta fiind şi obsesia pedofilului neprimit la întruniri. Teo Cabel a înţeles ameninţarea. Indivizii de mai sus sunt taraţi în orice privinţă, nu au loc nici măcar în Crângul Buzăului, printre marii şahişti de cartier. Ca literaţi, ei nu există. Unul dintre ei, porc bătrân, mi-a spus cândva că, dacă, pentru el, trece o zi fără să facă rău cuiva, sau să nu fie înjurat, înseamnă că ziua respectivă a trăit-o degeaba. La cenaclul respectiv, fiind vorba de o grupare a tinerilor, gerontofilii, inclusiv rataţii Generaţiei 80, nu au ce căuta, nici pe bază de invitaţie. Locul lor e la vreun sanatoriu literar. Altfel, se va lăsa cu reclamaţii concise pentru un anume fel de hărţuire. Înţelegem că cineva face presiuni asupra lor, pentru informaţii de tot râsul. Altfel nu se explică prezenţa lor periodică la alte cenacluri ceva mai îndepărtate, cum ar fi la Râmnicu Sărat şi la Focşani, în „misiune”, ca să zicem aşa.

Marin Ifrim

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s