UN PUNCT DE VEDERE

Unul din acizii care au corodat, în mod constant, relaţiile dintre scriitori, poartă numele de politică. Scriitorii sunt şi ei oameni: au simpatii şi antipatii, votează cu „stânga” sau cu „dreapta”, au susţinători ai propriilor proiecte literare dintr-o parte sau din alta a scenei politice, din administraţia locală sau centrală. Chiar despre cei consideraţi „scriitori de curte” se poate afirma că au destule dezamăgiri. Să ne închipuim că scriitorii, simpatizanţi ai diferitelor cluburi de fotbal din prima divizie, ar publica pamflete pe această temă. La ce temperatură ar ajunge polemica? Cred că revenirea autorului la cărţile sale, la lumea imaginarului, ar îmbogăţi literatura română cu opere importante. Gazetarul Eminescu l-a stors, adesea, pe Poet, de resurse colosale.

Scriitorul trăieşte cu iluzia că poate schimba ceva în societate. Fals. Politicul îi abate atenţia de la adevărata sa menire: educaţia estetică. După 1990, la nivelul cel mai înalt al uniunilor de creaţie, s-a promovat dihotomia comunist-anticomunist, disident-colaboraţionist. „Good guys” şi „bad guys”. Dezbinarea scriitorilor: bucuria politicienilor.

Se cuvine ca afinităţile ideatice şi estetice să-i ţină uniţi pe cei mai sensibili creatori ai societăţii, scriitorii. Să scriem cărţi, să facem reviste, simpozioane, cenacluri literare. Pe când, un ciclu de conferinţe, pe o anumită temă, la Casa de Cultură şi la Bibliotecă, instituţii care ar crea contextul cultural pentru cei 20-25 de scriitori buzoieni  contemporani? Să ne ajutăm unii pe alţii. Arta e un spaţiu nemărginit. Dacă vom dărui cititorilor modele de literatură bună, le vom reda şi speranţa.

Gheorghe Postelnicu

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la UN PUNCT DE VEDERE

  1. Tudor Cicu zice:

    A cui speranță Dle profesor? În afara politicienilor. în țara asta, nimeni nu mai are o speranță. Au construit atât de bine sistemul, că scriitorii își dau în cap unul altuia pentru o iluzie a ridicării numelui său într-un cimitir al vorbelor. Pun pariu: dacă un alt Brâncuși ar veni și i-ar spune poporului său ce i-a spus celălalt, redau :”Când am plecat, v-am lăsat săraci și proști, iar acum, vă găsesc și mai săraci și mai proști!” Ce credeți că s-ar întâmpla? Politicienii de pe margine s-ar distra copios văzând gloata (turma cum ne zic ei), cum își vor da în cap unul altuia pentru o asemenea „jignire”. Toate sunt ale lor, nimicul al turmei. Ori, dacă speranță se cheamă nimic, atunci, aveți dreptate să ne chemați la un fel de bocet (pentru ei) scriitoricesc prin Biblioteci și Case de Cultură.

  2. Imi place poziția Domnului Tudor Cicu !

  3. Domnule Postelnicu, vă împărtăşesc gândurile şi vă susţin demersul întru cultură. Depăşind micile orgolii, acceptându-ne, respectându-ne punctele de vedere, noi, scriitorii, trebuie să comunicăm mai mult între noi dar şi cu ai noştri cititori, câţi mai sunt. Voi veni oricând cu plăcere la o dezbatere pe această tematică. Voi propune, de asemenea, ca în cadrul cenaclului „Ante Portas”, să organizăm în primăvară o dezbatere cu scriitorii buzoieni legată de acest subiect. Ar fi un punct de pornire.

    Cu stimă!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s