NUNŢI ÎNECATE

La Editura Cununi de stele a apărut în acest an, 2013, romanul Nunţi înecate de Dumitru Manolache. De profesie este jurnalist. A lucrat în redacţiile unor importante ziare centrale (Tineretul Liber, România Liberă, Adevărul, Curentul, Evenimentul zilei, Gardianul), iar în prezent este redactor  la cotidianul Lumina al Patriarhiei Române. Este autor al unor numeroase volume în care tratează istoria începutului creştinismului românesc.

Romanul Nunţi înecate, un pseudo-tratat de supravieţuire după mărturisirea proprie, este drama trăită de ţărănimea română în perioada comunistă prin dezrădăcinarea şi neadaptarea ei într-o societate care se construia împotriva voinţei şi nu în beneficiul ei. O societate în care ţăranul a fost transformat peste noapte în orăşean, satul în oraş fără ca mutaţiile să fie şi de ordin cultural, social, civilizator. Drama are loc într-o comună din judeţul Călăraşi, Gurbăneşti, aflată pe malul Mostiştei când satele componente Codreni şi Preasna trebuiau evacuate pentru că acolo urma să se construiască un baraj şi un lac de acumulare. Raţiunile politice şi economice au fost mai presus decât argumentele oamenilor. Împotrivirea ţăranilor nu s-a produs aşa cum a fost prin unele zone când s-a trecut la colectivizarea agriculturii. Frica faţă de autorităţi este mai puternică şi, până la urmă, spiritul de conservare este cel care învinge. Mutarea gospodăriilor naşte multe întrebări şi tot atâtea tragedii. Radu Călin şi soţia sa, Siţa, sunt cei care sunt urmăriţi pas cu pas, cu îndoieli, cu supărări, cu neadaptarea lor în „noua” locuinţă. Aceste strămutări forţate duc la imagini hitchcockiene. Apa, acest bivol negru, vine ameninţător şi ocupă satele cu tot ceea ce ţăranii aveau acolo mai de preţ şi îi ţinea în viaţă: gospodăriile sunt acoperite pe rând, din biserică numai crucea de pe turlă se mai zărea, iar cimitirul cu morţii lor începea şi el să fie acoperit încât la un moment dat au început sicriile să plutească. Puţini au fost cei care au reuşit să îşi mute şi morţii. Descrierile cu aceste imagini sunt înfiorătoare. Spune la un moment dat Dumitru Manolache că peştii din lac înoată printre îngerii căzuţi de pe pereţii bisericii şi prin altar, hrănindu-se cu carne din carnea morţilor lor şi că ei nu vor mai pescui niciodată din acest lac, chiar dacă unii crapi au şi 20 de kg. Concomitent cu aceste strămutări, care au avut loc în multe zone din ţară, ţăranii erau ademeneiţi la oraş pentru a lucra în marile edificii industriale comuniste. Oricum, la ţară, odată cu mecanizarea agriculturii, mulţi nu mai aveau ce face. Ce motivaţii i-au făcut pe unii să dea satul pe oraş şi munca de pe ogor pentru cea din fabrică? Resorturile intime ale fiecăruia sunt diferite de la individ la individ. Mai sunt ei ţărani după ce s-au mutat la oraş? Au plecat la oraş pentru că nu se mai consideră ţărani. Ei s-au schimbat pe dinafară, şi-au pus haine nemţeşti dar pe dinauntru ţăranul a rămas acelaşi animal păros. De când au fost deposedaţi de pământ, nici el, pământul nu-i mai recunoaşte: „Când aveam pământu` nostru, îl munceam, ne luptam cu el sau pentru el, ne năşteam dân el, ne făceam până şi casele dân el, iar când muream, aveam mângâiere că ne întoarcem în el” spune atât de frumos autorul prin gura octogenarului Florea Şofron, zis Olteanu.

Între toate frământările, neliniştile şi schimbările din minţile unor săteni, dintre care unii se dedau la acte bestiale, aparent fără nici un motiv, vezi cazul lui Fitoi, se desfăşoară două nunţi. Prima are loc chiar la Gurbăneşti. Prin ea naratorul ne însoţeşte de la Bucureşti, de unde ţăranul-orăşean se întoarce în locurile natale, cu suita sa de voiajori şi întâmplări, unele caraghioase, care întrepătrund trecutul cu prezentul. Nunta se desfăşoară într-un cort unde mirosurile de mâncare, tutun şi transpiraţie se suprapun cu feluriţii actori participanţi la nuntă în care figura naşului este cât se poate de bine scoasă în evideţă. O a doua nuntă are loc la o distanţă de un an şi jumătate, la Otopeni, printre blocuri şi maşini, în care nuntaşii sunt tot gurbăneştenii, de la oraş şi de la ţară. Se desfăşoară după acelaşi tipic: „sarmalele, friptura, cozonacul, darul, ciubucul lăutarilor, apoi strângerea grăbită a instrumentelor şi plecarea ţiganilor, retragerea către casă, frigul, tristeţea, disperarea”.

Alienarea celor strămutaţi este irecuperabilă pentru că sufletul ţăranului a rămas acolo înfipt în pământul natal şi pentru că „sângele nostru de ţărani este amestecat cu ţărână”. Satele se golesc, aşa cum se întâmplă şi în prezent, lăsând imagini dezolante: „Maşinile care coboară dealul îmi întăresc convingerea că totul este pe sfârşite”. În Nunţi înecate Dumitru Manolache încheie drama ţăranilor strămutaţi cu tragedia din familia lui Radu Călin, cel care după moartea soţiei înnebuneşte şi, într-unul dintre accese, dă foc casei, ceea ce îi aduce o internare într-un stabiliment de profil.

La întrebarea autorului, nerostită dar subînţeleasă, referitoare la câţi ţărani mai sunt la ţară răspunsul este unul simplu şi dureros: puţini, foarte puţini.

Prin acest roman Dumitru Manolache demostrează calităţi deosebite, imaginele pe care le crează sunt în plină mişcare şi foarte sugestive. Personajele sale, căci sunt mai multe, inclusiv acel bivol negru, au o expresivitate şi trăsături bine definite. Dovedindu-şi marea iubire pentru pământ şi pentru locuitorii satelor Dumitru Manolache continuă cu succes ceea ce alţii înaintea sa au făcut-o: Liviu Rebreanu, Zaharia Stancu, Marin Preda, Dinu Săraru ş.a. Romanul este şi un omagiu adus tuturor celor care au avut de suferit, inclusiv pământului. Iar zona afectată care a avut pentru mine un prim impact emoţional puternic, copil fiind, a fost insula Ada Kaleh. Intraţi în altă zodie, după 1989, sperăm că asemenea acţiuni să nu se mai repete.

Stan Brebenel

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s