ȘEDINŢA CENACLULUI „ANTE PORTAS”

În cea de-a șasea sedință a cenaclului Ante Portas a citit din poezile sale Teo Cabel.

Au comentat după lectură:

Dumitru  Dănăilă: Teo Cabel este cel mai de seamă reprezentant al celor care vin din urmă. Chiar dacă cenaclul nu se îmbogățește momentan numeric, se îmbogățește în esența lui literară;

Tudor Cicu: Teo a fost remarcat de Marin Ifrim. Azi avem lângă noi un poet care nu urcă treaptă cu treaptă, ci câte două, trei odată.  Am urmărit din umbră ce se petrece la cenaclu, pe blogul lui Teo, pe Facebook, în presa online. Buzăul nu a mai avut de mult o astfel de manifestare culturală. Din Poezia Eu sunt…copacul, am zis eu că lipsește poetul. Felia de viață…este altceva. Anatomia unei bucurii recomand a fi pusă la dospit;

Marin Ifrim: Stau și mă gândesc la această sintagmă: cei care vin din urmă. Aşa zicem noi, dar corect este cei care vin din viitor. Afirmarea de astăzi a unui poet este mult mai corectă față de cum era în alte vremuri, când partidul avea un rol important în promovarea poetului. Internetul oferă această posibilitate de a te face cunoscut fără a fi cenzurat. Teo are un mare avantaj: poate sintetiza versurile. Este compact.  Prefer poezia lui scurtă. Unele versuri sunt sclipitoare. Are și momente de retorică, poate fac parte din tehnica sa.

Laurențiu Belizan: Poezia lui Teo Cabel este pătrunsă de spiritualitate. Pe de o parte se vede lectura anterioară, pe de alta, sensibilitatea.  Poezia sa are energie ludică, îndeamnă cititorul să participe. Are forța imaginativă de a crea scenarii cu final surprinzător. Argumente pozitive: Din fiecare iubire  rămâne o clipă,/ floare de in pe albul de ie (Ce mult te iubesc); Vârful coasei/ dă cep, /mustul verdelui (La coasă). Farmecul poeziei se bazează pe o logică internă. La Teo, uneori rămâne într-o tentă clasică în calea sa spre modernitate. Un fel de romantism care-l trage înapoi.

Valentin Tufan: Observ în poezia citită o multitudine de metafore si imagini cromatice, la care și cititorul trebuie să participe. În Felie de viață se observă impactul cu cotidianul.

Alexandru Bolache: Îl cunosc pe Teo de treizeci de ani. De  la poezia adolescentină scrisă în liceu, a trecut la poezia contemporană. Teo este un căutător, fiind mereu în cătarea variantelor care să îl definească mai bine ca poet.

Laura Cozma: Poezia lui Teo Cabel atrage cititorul prin tablourile pe care le creează.

Gina Zaharia: Apreciez înființarea acestui cenaclu. Pe Teo Cabel l-am cunoscut pe internet. Am fost apoi la lansarea volumului său Merg mai departe.  Mi-a plăcut Întâlnire neașteptată.

Mihaela Roxana Boboc: Prima dată l-am citit pe blogul lui Marin Ifrim. Apoi am început să-l urmăresc, văzându-i progresele. Ca pictor, mi-a atras atenția partea vizuală. Creează imagini foarte plastice, bine conturate.

Mariana Cabel, remarcată de Tudor Cicu și de Dumitru Dănăilă pentru poeziile postate  pe internet,  si-a explicat tendința: dacă trăiești cu poetul, te porţi ca poetul. Ovidiu Damian Cabel i-a facut să zâmbească pe cenacliști prin capacitatea de a vorbi dezinvolt și chiar să emită opinie critică la vârsta de nouă ani.

Următoarea sesiune va avea loc pe 30 noiembrie, ora 11. Va citi Gina Zaharia.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s