CHARITY SHOP

Această prezentare necesită JavaScript.

Mă reîntorc cu gândul în Anglia. Am o obsesie. Mă simt ca un burete, ca un saharian setos. Încă nu am scris despre Anglia decât câteva pagini, o cărţulie grăbită. Acum se decantează lucrurile. Pentru mine, oraşul Newton Abbot („Călugărul Newton”), e deja intrat în suflet pentru totdeauna. Din motive absolut irelevente, dar pronunţat sufleteşti, am iubit doar câteva târguri: Brăila, Râmnicu Sărat, Focşani, Mizil, Buzău şi Newton Abbot. Nu sunt un glob-trotter, dimpotrivă. Cam acesta e micul meu imperiu sufletesc-geografic. Fiecare din aceste oraşe are ceva specific, pronunţat. Cu alt prilej, o să mă explic. Acum vreau să-mi eliberez mintea vorbind despre magazinele „Charity shop” (second-hand). E ceva care face diferenţa între termeni. Acolo, dimineaţa, în dreptul acestor magazine, la intrare, mă uitam oarecum uimit la grămăjoarele de pantofi, jucării, îmbrăcăminte etc. Magazinele încă nu erau deschise. În fine, e vorba despre locuitorii care donau în anonimat lucruri de prisos, de calitate, curate. Când veneau angajaţii magazinului, făceau un fel de inventar, puneau obiectele pe categorii şi le fixau un preş aproape de zero virgulă. Angajaţii acestor magazine sunt voluntari. Muncesc ca să funcţioneze. La noi voluntariat înseamnă să furi voturi la alegeri. E incredibil câte lucruri fabuloase pot fi în aceste magazine. Culmea, ele funcţionează „pe profil”. De exemplu, există magazine second-hand care colectează bani pentru bolnavii de cancer, sau pentru copii cu probleme. Totul funcţionează cu mult peste chestiile nemţeşti. Sunt multe de spus în această privinţă. Mai zic doar atât, ceva ce ţine de ochiul diavolului. De micul ziarist din mine. Prin toate aceste magazine, cu discreţia cuvenită, căutam şi un steag al Angliei. M-am lămurit repede. Nu exista aşa ceva la second-hand. În Ro veţi găsi. Dacă nu în magazine second-hand, măcar prin nişte taverne cu iz inclusiv de croitorii. Spre deosebire de alte naţii, nouă, mai mereu, steagul ni s-a fluturat de patriotism, l-am suflat în batistă. Şi aceasta primită de pe la morţi, de la pomeni, cum a primit Vadimel Ro Mare direct de la austro-ungari, cu bănuţul înfăşurat în colţ, cu aţă. Postez şi câteva poze. Au rostul lor…Nu voi risipi nimic dinspre Anglia.

Marin Ifrim

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s