AM VĂZUT PUŞCA ÎNCĂ DIN SCUTECE!

Încă de mic, am fost pândit de puşcă. Peste drum de casa părinţilor mei trăia o fiinţă fabuloasă: Nedelcu Iordache, vânător, paznic, unul din puţinii oameni cu puşcă din satul meu. Mai era un nene, Iordache Cotărel şi încă unul al cărui nume mi l-a subtilizat alhzeimerul. Nene Iordache Nedelcu era un om masiv. Purta haine de vânător, cu pălărie cu tot. Puşca sa de vânătoare, o chestie din alea cu ţevi groase şi lungi, părea un fel tun de pe vasele vânătorilor de piraţi. Doamne, bă bucur că, iată, nici nu m-am plâns bine de alhzeimer şi mi-ai dat deja un pic de oxigen în memorie. Mi-am amintit de familia lui nenea Iordache. Pe soţie o chema Ruxandra, o femeie frumoasă tare de tot, cu un suflet care acum nu are unde să fie decât la Ceruri. Semănă perfect cu Vitoria Lipan din „Baltagul” lui Sadoveanu. Pe fetiţa lor o chema Marcela. Şi ea era tare frumoasă. Nu am văzut-o de vreo 35 de ani. Pe băiat îl chema Culai. Era mai mic decât mine cu vreo cinci ani şi mai înalt cu vreo jumătate de metru. King Kong curat. Până pe la vreo 10 ani, striga după mamaia Ruxandra doar atât: „Mă-tăăă”. Nu putea şi nu înţelegea cuvântul mamă. Din cauza lui nenea Iordache. Când Culai avea o problemă, tatăl său îi spunea în clar: „Du-te la măta”. Nenea Iordache era tare pişicher, vesel şi aburit tot timpul. Cu puşca pe umăr, iarna cobora dealul şi se afunda în nesfârşita noastră câmpie. Mai mereu se întorcea cu câte un iepure. Până când nu am fost înregimentat în societate, toţi copiii, toţi sătenii, îmi spuneau „Nicu”. Sau „Nicuşor”. Încă nu era Ceauşescu pe cai albi. Apoi am devenit oficial, la şcoli, Marin Ifrim. Tot aşa îl cheamă şi pe tata. Ne diferenţiază doar o iniţială. Aş fi putut s-o folosesc. Am zis că nu are importanţă care dintre noi e scriitor. De fapt, toată suflarea satului mă ştia de „Nicu Păduraru”. Într-o zi blândă, nenea Iordache mi-a pus pălăria sa verde pe cap şi s-a minunat, vorbind cu mama şi cu tata: „Marine, Floareo, ăsta are faţă de pădurar”. Şi aşa am ajuns şi rămas pădurar, numele meu real, de aşa-zis scriitor, părând un  biet pseudonim al tatălui meu. Într-o zi, când deja plecasem de acasă, „la şcoli”, l-am găsit pe nenea Iordache cu un ferestrău în mână. Punea un tavan la o extindere a casei mele părinteşti. Chestii din alea de PFL, parcă aşa le zice şi acum. A făcut o lucrare care, acum, după vreo 40 de ani, e la fel de rezistentă. Simţind  că sunt un pic mai rău decât râiosul Ion Creangă, ştiind bine că eu sunt cel care, zilnic, în anotimp, îi furam cireşele, caisele, zarzările, piersicii, strugurii, ştiuleţii şi tot ce mai avea el pe „moşia” sa tare tentantă, mi-a aranjat de un spectacol. A aranjat cu băieţii din jur, vecini, fireşte, Să mă prindă cum l-au prins la furat. Grădina sa imensă, aflată pe un deal, în continuarea casei, te lămurea palpabil, fără oculist,, fără învăţător, ce e acela orizont. Grădina lui nenea Iordache era împrejmuită de un viguros gard viu. „Gărdurariţă”, parcă. Prietenii mei de copilărie, au vrut să mă strecoare în grădină. E pentru prima dată în viaţa mea când am avut instinctul autoapărări.Au tras de mine vreo jumătate de oră. Pur şi simplu mă împingeau să intru în grădină. Am simţit porcăria. Auzisem un fel de fâşâit  în verdeaţă. Când a văzut nenea Iordache că ratează spectacolul, a început să miaune. O făcea pe pisica. Eu tocmai rupsesem pisica. În fine, a ieşit nenea din boscheţi şi oarecum m-a felicitat. Închipuiţi-vă, un vânător uns cu toate pulberile, a ratat un matineu pavarottian. Apoi totul a intrat în firesc, în plictis. Nenea Iordache era pentru mine un reper. Habar nu aveam atunci cine e şef prin sat: miliţianul, politrucul, primarul? Ei nu existau. Fac aceste evocări provocat de bunii şi talenţaţii mei prieteni Dorin Bocu şi Tudor Cicu, doi scriitori de soi. Vreau să-mi demonstrez mie însumi că am avut, ca şi ei, fericiţii Raiului de atunci, o copilărie la fel de fabuloasă.

Marin Ifrim

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s