Durere versus artă

Cartea în format electronic:

http://www.scribd.com/doc/180321819/carte-doamna-bonsai-pdf

 

Întâmplător cunosc faptele de viaţă de la care a pornit Doamna Bonsai, alias Passionaria Stoicescu,  pentru a scrie aceste tulburătoare poeme. Şi nu le voi dezvălui,  dar pot mărturisi cu bucurie că întâmplările i-au inspirat autoarei o carte mare, la dimensiunea metaforică a grădinilor cu bonsai, pe care le-am admirat în China, cu copaci seculari, cei mai mulţi nedepăşind  statura unui om.

Tema cărţii o constituie dilemele poetului ajuns la potou.  Potoul  în transfigurările excelente din carte nu există, este doar un punct de trecere imaginat, din care Creatorul dă semnalul: « Mergi mai departe, Doamnă Bonsai, ce credeai tu nu este Moarte, e Viaţă transferată-n poem, putere şi armonie, har divin , nemăsurat, un copac şi chinuit şi retezat, e-un început de poezie, de altă viaţă şi de altă bucurie ».

Passionaria Stoicescu, strângând pumnii sufletului, ne-a mai dăruit o carte  în care concentrează toată forţa scrisului său. Trecută de zona angoaselor, de zona durerilor fizice, de imaginea reală a morţii văzute de la etajul 5 al blocului în care locuieşte, e ca un personaj intrat în luptă directă cu Doamna Bonsai , cu sine. « Câtă trudă/ să te suprapui exact/ peste femeia care a hotărât hazardul să fii !/ »

Acesta este finalmente mesajul cărţii, lupta cu hazardul, cu destinul, cu diavolul pe care-l păcăleşte , nu pentru a vieţui , ci pentru a scrie, pentru a urma chemarea Poeziei pentru care a fost ea născută. Experienţa de viaţă ca femeie,  « /…/de când am născut /de când m-am născut,/pe pielea, pe sufletul/pe existenţa mea ştiu/ », îi stârneşte un sentiment de respingere chiar şi faţă de  marii cunoscători  în ale vieţii : « Detest să-mi spună Kierkegaard/ce complicat e femeie să fiu…/ »

În poemul De sub apă  impresionează  privirea pe dinăuntru , aparenta dereglare somatică însemnând tot o motivaţie pentru ceea ce s-ar putea numi ieşirea din cercul vicios al dilematicii, către lumina ce defineşte Poezia, dar care , din păcate, e înţeleasă de foarte puţini şi practic neauzită: „/…/într-un singur trup/să ai atât de multe suflete-cu foame de lup-/într-un tărâm în care/au fost exterminate/nefericitele fiare…/ Dar toate astea vă scapă…/Sunt Poezia/şi vă vorbesc de sub apă/.”

Un alt poem în care starea de veghe priveşte cu ochii întorşi înăuntru este Animalul şi pasărea. Sunt două personaje din lumea fanteziei, din ţara prin care rătăcesc doar poeţii cu har. Primul este animalul sufletului, cel care găseşte urmele între rândurile unei cărţi de referinţă, Biblia, „Aici şezum şi plânsem”şi pasărea cea fără de picioare, pasărea fericirii făcută doar să zboare, deasupra deasuprelor, o imagine purtând „pecetea”lui Ion Caraion.

Dar iată  şi Poetul, denominarea generică a făptaşilor Scrisului:”Creatură izgonită din rai,/cu aripi de heruvim/şi sabie de arhanghel,/cu târâiş de şarpe/şi zbor de înger/”,  metaforă de o mare frumuseţe.”Sufletul lui e-o corcitură/de rai cu iad/călărind cerurile/sfredelind abisul/pentru bucuria/de a nu se găsi/…” , portret tipic al poetului  contemporan, rătăcitor în sinea lui, departe de lumea înfometată de materialitate.

În sfârşit,  cine este Doamna Bonsai? Mărturisirea de la pag.26 este emoţionantă. Autoarea se autodefineşte prin bucuria de senzaţii, percepţii şi reprezentări ale lumii în care trăieşte, pe care le enumără într-o revărsare de metafore, pe măsura talentului şi a experienţei scrierii de poezie: zorii lăptoşi şi chinuiţi, truda de-a muri, de-a sugruma cu umbre tot ce-a fost lumină, întremătoarea durere a venirii şi a plecării de pe lume, ecranul cu grădina de bonsai înfloriţi, la rădăcina cărora se sădeşte frumosul, prin chin şi durere. Atenţia se focalizează pe bonsai, autoarea intră în dialog cu scenariul care-i prezintă, este exprimat sentimentul dureros al torturării nevinovaţilor copăcei de-a rămâne mici, dar expresivi, pentru plăcerea estetică a omului. Mărturisirea din finalul poemului este o inedită Ars Poetica: ”Scriu…/am fost binecuvântată să scriu,/să înfloresc pe hârtie/bonsaii vieţii mele:/copilărie tăiată,/iubire retezată,/vise ciuntite,/toate în pământ puţin/să mă tot bucur de chin,/să fie fascinantă şi-ntremătoare/ – durerea – /mai ales când dau în floare,/adică scriu…/”

Întâmplarea de a cunoaşte şi viaţa, şi opera Passionariei Stoicescu, mă face părtaş la această nemaiîntâlnită mărturisire, ca izvor al unei creaţii poetice de o excepţională expresivitate. Tema scrisului ca un chin sublim este de altfel reluată şi în alt poem, Sete, pag.32. Autoarea, împărtăşind destinul Danaidei, încearcă să umple  „cuvântul  albastru/ s e t e / de consistenţă lichidă/”.

O altă misiune a poetului este şi aceea de a descoperi corespondenţe poematice în tot şuvoiul de întâmplări şi  fapte ce compun viaţa. În Întâlnirea, simbolul rotundului jonglează cu plinul şi golul: „unul” loveşte cu piciorul pământul contras într-o minge…”Şi câţi poeţi nu scriu cu piciorul?”, se întreabă retoric P.S., metaforizând fotbalul literar al lipsei de substanţă. Marcatul unui gol este prilej de ironie la adresa domnului Freud, din a cărui filozofie se extrage o surprinzătoare, şi de ce nu, chiar frustă/dureroasă concluzie.”Viaţa(intrat-ieşit)îi e mult mai datoare/fotbalului decât poeziei…/, golul marcat devine „un urlet fericit de viol colectiv”, în timp ce poetul adevărat rezonează cu „sfânta muţenie” din sine, „tace şi citeşte,/ tace şi scrie/ …”

Mitul durerii de început se află sub copacul Binelui şi Răului, prilej de a scoate în relief cuvântul durere, ca o patimă, ca un blestem pe întreaga istorie a omenirii. Poemul care defineşte cel mai profund concepţia autoarei,”bonsaiul” înflorit şi rodit în cuvinte, este Altceva decât semne, pag.40. Aflăm despre singurătate ca stare definitorie pentru Însăşi Tatăl Ceresc, care după chipul şi asemănarea Sa din plictisul iniţial, a făcut primul om, pe Adam,  din „închisoarea ţărânii”, apoi din cuşca unor coaste rigide  „n-avea cum să rupă una ,/să se poată naşte din ea /o făptură care să se bucure/şi de foc şi de stea… /”, pe Eva. Din sfânta lucrare a ieşit ”Durere,/de la început durere şi chin/sub copacul umbros/al Binelui şi Răului,/sub trunchiul divin…/”,o strofă care deşi sună arghezian, completeză mitul facerii în viziunea Doamnei Bonsai : „Ah, mărul acela/cu fructe ca nişte sâni/ n-a fost cum trebuia/ păzit de divinele mâini… /Tot ca să nu se plictisească/de-atâta cărnoasă singurătate,/mărului – dulcelui lui foişor -,/Domnul i-a dat viermele drept locuitor/”. În strofele următoare este prezentat şarpele,  întreaga existenţă concentrarată în verbul A fi, ca un dar pedepsitor în spirala genetică. Din tot acest mit, poveste frumoasă pentru omenire, poetul a învăţat singurătatea şi tăcerea, „închipuirea de liberatate necuminte,/care îl duce spre Moarte-nainte,/iar pedeapsa din care nimeni/n-a-nvăţat şi nu-nvaţă/e neştiuta/aflata,superba/infecta/greşeală numită Viaţă/”.

Surprins, uimit profund de noua apariţie, nu întâmplător bilingvă, cu versiunea în limba engleză semnată de talentata traducătoare Maria Muguraş Petrescu ( plachetă pe care Doamna Bonsai, alias Passionaria Stoicescu mi-a lăsat-o în custodie de o zi la directorul Bibliotecii „Vasile Voiculescu” din Buzău, cu o emoţionantă dedicaţie pentru mine şi Matilda, soţia mea), pun un punct încărcat de un sentiment vechi, la vederea celui mai mic bonsai din Central Parc, în oraşul de 22 de milioane de locuitori – Shanghai – , acum câţiva ani în urmă. Şi recunosc, plimbându-mă prin acea grădină m-au pândit nenumărate gânduri şi mi-am pus întrebări la care nu am avut atunci răspuns. La cea mai grea dintre ele, concentrată în A FI – cuvânt bonsai – , am primit din partea Poeziei, citind această carte, un răspuns care m-a tulburat adânc.

Aurel Anghel

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s