BILANŢ

VALERIA BLIDARU

La îndemnul plin de cordialitate al scriitorului Marin Ifrim, de a scrie „ceva” pentru Almanahul ce vrea să-l realizeze mi-am pus întrebarea ce pot eu să mai scriu la această vârstă.

Sunt sigură că orice octogenar , în clipele de răgaz, îşi face retrospectiva vieţii sale: ce a realizat într-o viaţă atât de lungă? Vine vremea să ne facem un „bilanţ” asupra întregii existenţe. Acest lucru voi încerca să-l fac eu acum, pe scurt şi la obiect, fără aprecieri autolaudative de care m-am ferit toată viaţa, căci le detest.

În general, viaţa mea s-a desfăşurat liniar. Am îmbrăţişat din tinereţe cariera didactică, timp de 36 de ani am căutat să demonstrez elevilor mei frumuseţea matematicii, dar şi rigorile ei. În afară de acest deziderat am căutat să formez din tinerii pe care îi îndrumam adevăraţi „oameni”, integri şi de caracter, adevăr afirmat de mai multe ori de fostul meu elev, scriitorul buzoian Dumitru Dănăilă.

După ieşirea la pensie m-am îndreptat spre partea umanistică, istorie, literatură discipline de care mă ocupasem mai puţin în timpul maturităţii. Şi atunci m-am întors la anii copilăriei în comuna mea natală Padina şi am încercat să oglindesc ceea ce merita din acea perioadă a vieţii mele.Această preocupare s-a concretizat într-un volumaş intitulat „Padina copilăriei mele”. De la amintiri am trecut la cercetarea documentelor existente în arhivele judeţene şi a altor surse realizând „Şcoala din Padina – 1835- 1945”  o monografie ce a cuprins o perioadă de 110 ani din existenţa şcolii, şcoală unde s-au pus bazele formării mele viitoare. În perioada următoare prezentarea cu titlul „Destăinuiri târzii” a fost pentru mine o spovedanie căci cuprind traseul vieţii mele de la începutul carierei în anul 1950 şi până la senectute. Sunt cuprinse necazurile şi bucuriile mele care, după părerea mea, sunt inerente oricărei existenţe umane.

Satisfacţii deosebite am avut cu ocazia călătoriilor. Am căutat, în primul rând, să cunosc frumuseţile naturale ale ţării noastre, istoria acestor locuri, realizările artistice atât de numeroase pe care le datorăm atâtor generaţii trăitoare pe aceste meleaguri. Toate aceste constatări le-am înmănuncheat sub titlul „Străbătând ţara-n lung şi lat”. Am căutat apoi, pe cât a fost posibil, să cunosc cultura, civilizaţia altor locuri cu nume de rezonanţă pentru trecut şi viitor.. Toată această bogăţie spirituală am imortalizat-o în volumele „Călătoriile unei vieţi” , „Periplu italian” şi „Anglia, Anglia”(ultima tipărită în 2012 la 81 de ani, care reprezintă, sunt serioasă, „ultimul meu zbor”). M-am bucurat când citind „Scrisori din Anglia” ale lui Marin Ifrim am constatat că avem aprecieri comune atât de favorabile pentru acest spaţiu insular. Şi-acum mă rog la Dumnezeu  să-mi mai un scurt, foarte scurt popas pe-aici, în care de astă-dată cu „ochii minţii” să retrăiesc viaţa aşa cum a fost!

 Buzău, septembrie 2013
Profesoară octogenară,
Valeria M. Urse-Blidaru

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la BILANŢ

  1. Tudor Cicu zice:

    D-na Blidaru! Vă sărutăm mâinile cu care scrieţi despre foştii dvs. elevi. Aşa am fi dorit şi noi, cei care vă citim aceste rânduri. Dar, credeţi-mă, era prea mult. Noi, „pocinogii” de elevi, trebuie să scriem despre profesorii noştri! Altfel, ne-am trezi, că d-l Tradafir, e obligat (moral) să scrie despre elevul său Sadoveanu, ca să nu mai amintesc de Vasile Porojan al lui Alecsandri. Cu stimă, sunteţi şi veţi rămâne, o Doamnă!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s