Ana Maria Gibu poeme

DSC06729 - Copie

împlinire

te căutam printre stele
într-o noapte albă
cu norii încuiaţi

cheile zornăiau
sub pragul tăcerii

aşteptau

primisem dezlegare să aleg una
în clipa când
am culcat gândurile
pe obrajii lui

acum mângâi înaltul
purtată de privirea albastră

până când nerostirile
mă vor chema
pictez cuvinte
pe suflet de piatră

noul cod din două cuvinte

hărţile ascunse
sub insule otrăvite
miroseau a vechi şi a pericol

după ploi acide
sub tălpi aspre de bocanci
scârţâiau uitare
sau cântau a tristeţe
altele scrijelite pe cranii de sclavi
traversau în sticle oceane
odată cu fragmente roşii însemnate cu x
plutind undeva
în stomacul unui peşte rătăcit

dintr-un cufăr putred
tezaurul curge pe nisip albastru
lăcrimând peste temple de piatră

toate drumurile par închise
piraţi
coji
frunze
aur
sânge

scriu eliberarea

tac

arunc amintiri
sechestrate în ochi
fac loc
lacrimei din frunza de alun
necăzută încă

azi
nu mă iau cu mine
la taifasul clipelor reîntoarse
din cărări bolnave
rămân să îmbrac adevărul
cu veşminte croite
din inima răbdării

chem ziua de mâine
prăvălită în gropiţele din obrajii tăi

– nu mă chema
urmăreşte tăcerea din paşi
de izvoare
adună-i cioburile
în vise
şi dăruieşte-le nopţii

tac
ascult roşu

propun o nouă ordine mondială
scriitorului Marin Ifrim

plec
separată de visele tale
precum arinii aplecaţi
pe maluri de ape care plâng

cu tupeul fixat la maxim
deranjez nepăsarea
cerând ridicarea imunităţii
în parlamentul dimineţilor
albastre

trag obloane
peste reclame aduse de oriunde
scriu afişe
cu “â” din „a”
schimb programul

muncă numai de teren
îmbrac haine însăilate
din cuvinte uitate
de bună voie de mai marii…
duc jucării
gutui şi turtă dulce
în trăistuţe cu dungi colorate
la case de departe

tu
dărâmă-ţi zidurile din jur
construieşte cuptoare
în ogrăzi
chiar şi în cele pustii
la lumina lămpilor
să coci pe vatră pâine şi colaci
în fiecare seară
cînd zorii se trezesc
împarte acolo
unde foamea este regină

apoi fii măcar pentru o zi “ei”
când omenia te va acoperi
aprinde felinare în noapte
vei afla cum arată fericirea
şi cum o cheamă

simplu
dăruire

taci şi mergi

mai dă-mi o zi

când s-a dat startul
nu eram pregătită de zbor
cu paşi secundici
calc la stânga
înainte
spre dreapta este ocupat
pârguită în cuvinte
însemn locurile goale
din coţul de lumină
în care m-am rătăcit
gândurile închise
într-un hohot mut
desenează poteci orbite
de zăpăcela stâncii
rămân înserarea ta

mai dă- mi o zi
să reînvii omenia
adun cuvânt lângă cuvânt
reduc din necunoscut
stând la taifas cu luna
nu mergem în dimineaţa asta
la culcare
ea dă notă explicativă
pentru îndrăzneala de a lumina
peste program
eu, că am însoţit-o

accept cursa spre niciunde

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Ana Maria Gibu poeme

  1. O poezie matura, metafora la superlativ, ars poetica! Ma bucur sa ne intilnim si aici, Ana, asa cum ne-am intilnit si real in minunata lume culturala buzoiana – care, iata, a reusit sa aduca nordul si sudul tarii aproape! Sunt convinsa ca domnul Marin Ifrim iti va veghea mereu drumul. Si sper sa ne mai vedem la Buzau – pentru ca aici se organizeaza cele mai frumoase lansari de carte/evenimente literare in general, iar poezia e primita cu bratele deschise!

    Luminita

    • Ana Maria Gîbu zice:

      Multumesc mult, Luminita pentru aprecieri! Cred ca aici este locul unde ne intalnim fara retineri, locul unde ne dorim sa ajungem de cat mai multe ori. Sunt convinsa si mandra ca d-nul Marin este pe urmele mele si-mi arata mereu cararea dreapta pe care trebuie sa merg. Ii multumesc din toata inima pentru aceasta si pentru multe altele! Abia astept urmatoarea ocazie sa ne vedem la Buzau!

  2. Geo Galetaru zice:

    Ana Maria Gîbu este deja o poetă matură, cu un discurs liric bine articulat, cu o imagistică subtil conturată în jerbe metaforice sau tuşe surdinizate, într-un cuvânt, o poetă pe deplin formată la şcoala poeziei adevărate.

  3. Ana Maria Gîbu zice:

    Multumesc, d-le Geo Galetaru! Cuvintele d-voastra ma bucura, ma onoreaza, dar ma si obliga! Norocul meu este ca am gasit „scoala adevarata de poezie”, dar mai ales am gasit dascalii de care aveam nevoie. Printre ei sunteti si d-voastra!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s