Teatrul calicilor

T.CICU profilVom fi socotit poate ciudat gândul de a cocheta şi stârni umorul printr-o lume nu prea vizibilă de ochiul scrutător al scriitorului, lumea Policlinicilor de Stomatologie. Ei bine, autorul cărţii „Extracţii fără anestezie”, (Ed. editgraph, 2013, 160 p.), dr. Gheorghe Oncioiu, intră în „casa” cititorului său nu într-o vizită de specialitate, cu uneltele de anestezie şi extracţie, specifice, ci, cu o lume gătită pentru sărbătoarea literară şi, pe lângă personajele astea caraghioase care se mai perindă, uneori, pe culoarele unei policlinici de stomatologie, se află şi câteva personaje simpatice, bucuroase să te încânte cu „natura” umorului lor. De pildă Ioana, moşul, dr. Molâiu, Fofileanu, Proptea, tovarăşa Călăreţu… etc., sunt personaje creionate să-ţi stârnească: ba mila ori râsul, dispreţul sau ieşirea din minţi, iar personaje precum: Profesorul, dr. Lepădatu, Uluitu, sau directoarea Direcţiei Sanitare…etc., aflate de cealaltă parte a scenei teatrale a unei lumi caricaturale, fac parte dintre acele fiinţe care parcă vorbesc în pustiu şi ne stârnesc un fel de compătimire ori disconfort. Într-o lume, fie şi a unei policlinici stomatologice de provincie, în care personajele tale sunt nişte netoţi ori nebuni fără excepţie, umorul nu mai e un fapt pe care să-l cauţi precum o făcea anticul Diogene, cu lumânarea, ci răsărit din insignifiante întâmplări devenite, iată, subiecte de interes literar. Autorul posedă, la un moment dat, arta de aşi struni personajele aflate pe scena teatrului său vizionar, sforile cu care îi manipulează, însă, îi scapă, uneori şi, imaginea scenei se tulbură, iar ideea de teatru scenic dispare din faţa cititorului. Cu un bun simţ al umorului şi nişte personaje care picură într-ascuns, bârfeala, prostia, nebunia generală asupra oamenilor ce le stau în cale, această nuvelă ar fi putut atrage atenţia, ca piesă de teatru. Un teatru al calicilor (în sensul celor cu infirmităţi în suflete), era o îndrăzneală fericită a condeierului Gheorghe Oncioiu, cu pană şi cerneală vitriolată în stilou, şi umor al situaţiilor narate. Fofileanu e acea persoană care pătrunde cu uşurinţă în sufletul celor din jur, se dă drept amic devotat, îşi plăteşte cu meşteşugite vorbe datoria, utilizează cu abilitate linguşirea şi o şterge, şi nu te mai susţine, când nu mai are de tras nici un folos. Nu întâmplător îl găsim, în final, în primele rânduri ale celor înrolaţi în operaţiunile de salvare a „celor prinşi sub dărâmături” la cutremurul din 1977 şi, cărora li se promisese, de către Partidul aflat la putere, recompense. Proptea e omul politic care-şi pune o mască de libertate, de aroganţă ori închipuită „dragoste” pentru oameni, şi îşi sugrumă uşurel adversarul, ori un colectiv, când nici nu te aştepţi. Molâiu, după cum îi spune şi numele, e tipul pus în fruntea unei policlinici să facă jocul altora şi să nu aibă nici un cuvânt de spus, fiindcă n-o cereau (nu-i aşa?) interesele celor „de sus”! Gheorghe Oncioiu dă personajelor sale nume pe cât de sugestive, tot pe atât de înregimentate în rolul avut în naraţiune. Societatea din care tocmai ne-am desprins, prin personajele autorului, mai păstrează, în memoria noastră, uluiala unei generaţii noi, iată, care mai crede că i-am fost doar nişte marionete şi nu piese sofisticate într-un angrenaj sortit (gândit?) să se autodistrugă, odată şi odată. Cititorul are în mintea sa (după lectura acestei cărţi satiro-umoristice), ba fragmente spumoase cu scenete din care viaţa bate, uneori, filmul, ba scenete de un penibil moment al trăirii în direct al unor situaţii fără ieşire. Vezi: sceneta moşului venit la Policlinica Stomatologică, cu farmecul povestitorului hâtru şi coţcar, şi rămas, mai apoi, fără dinţi în gură, dar şi sceneta comică, până la absurd, a „majorului cu pistol”, întâmpinat de o mare adunare gură-cască, întinsă până pe treptele policlinicii, ori scena din final, a şedinţei de alegere a noului şef, cu sforile, manevrele şi cunoscutele tertipuri „pcr-iste, securiste” ale epocii de aur. În final, doar cititorul va fi cel care va ieşi în câştig, prin destindera unei zile, care i-a oferit prin lectura acestei cărţi, câteva ore de umor sănătos.

 Tudor Cicu

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s