CITIŢI-L PE ION GHEORGHE! DACĂ NU VĂ PLACE, UŞA: TRĂIŢI ÎN ALTĂ PARTE…

ION GHEORGHE 063

Cu ceva timp în urmă, nu cu mult, un om la care încă pot ţine, mi-a spus, de faţă cu nişte martori tăcuţi, că, de jur-împrejurul vieţii noastre literare, gravitează un satelit cultural “dotat”. Am rămas uimit. E vorba de un “critic” care nu a criticat, niciodată, pe nimeni, de un “eseist” care nu a scris decât despre un singur scriitor cu acte în regulă, la securitate, din  solidaritate avocăţească, despre un “poet” care nu se egzistă, adică de acelaşi personaj care nu se egzistă, plus omul în sine, cel vizat, o matrioşă, un actor care rezistă la scene cinematografice în şase timpi diferiţi. Şi-n şase limbi. Îl poţi considera “critic literar”, “eseist etc.  pe orice idiot care dă cu vaselină pe cuvintele altora. Sau cu scuipat. Dar nu-l poţi trece pe acest “poet judeţean”, cum bine a spus-o cândva un critic cu filologia în fumul ţigării,  în rândul poeţilor. Domnilor, asta e treabă grea. În clipa în care ţi se spune în faţă că “ poezia lui Ion Gheorghe nu-mi place”, rămâi siderat. Apoi, după vreun an, când afli că icsulescu de mai sus, “replicatul” în vid, “scrie o poezie excelentă”, te dai jos din căruţă. Ceva nu e în regulă cu tine, nu cu cei care sunt convinşi că totul e ok cu ei, numai cu ei. Nu am mai scris poezie din cauza aglomeraţiei de la poarta rimelor. Cine ştie pricepe. Nulităţile vin, pleacă, revin, pleacă ş.a.m.d. Ca javrele de la uşa măcelărie. Timpul e scurt. Acum sunt valabile ţipetele de durere. Acum trebuie scuipaţi impostorii. Mai târziu, acestea ne vor deveni administratori de cimitir. Şi scriitori de dicţionare din care ne vor lipsi părţi importante din ceea ce suntem. Vom fi, deja suntem, amputaţi de nişte Ciomi cât băţul de chibrit. Unul din ăsta te poate lasă fără lumină în jurul coiţelor. Voi reveni cu nişte mici amănunte despre aceşti aflaţi în treabă_: croitori de monografii, poeţi pe bază de legitimaţie, industriaşi ai istoriei marghilomanate şi alte sictituri mici de prin jurul părţii de cultură buzoiană falsă. Mizeriile despre care am scris aici, m-au obosit. Şi nu vreau să greşesc. Când un potenţial dresor de cămile comuniste îl pune în aceeaşi balanţă, pe un nimeni precum “facerea” de mai sus, lângă  un Ion Gheorghe, un “druid” care domină timpul culturral românesc, undeva ceva e în neregulă. Ion Gheorghe nu poate fi umilit nici dacă s-ar privi de unul singur în oglindă. În şcoli, se predau tot felul de chestii despre istorie, glume academice. Nu mai e nevoie de “fapta locului”, ca să inversez un pic direcţia  vântului.

Pe bune, “Roşia montană”, măcar cea spirituală, e a lui Ion Gheorghe. El e ultimul mare scriitor român care ştie ce ni se întâmplă. De ce nu e chemat în emisiuni tv. ca să spună ce ştie ?  De nu mi-o mai lua foc încă o dată locuinţa, voi insista în speranţa că Ion Gheorghe e mai puternic decât apa, e un foc pe Oceanul Atlantic. Ion Gheorghe nu a scris nicio carte doar ca să se afle în treabă decât în treaba ţării. Cândva o să  se facă…pelerinaje. Va fi inutil. El nu asta şi-a dorit vreodată, deşi, cum să zic, şi-a apărat ţara ca un viking intolerant. Nu pot continua aceste rânduri, cad în adulaţie pe pilot automat.

Marin Ifrim

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s