Dana Georgiana Bițeanu – poeme

biteanu

Magia condeiului

Cum am rămas numai eu
Şi condeiul,
Care mi-e ca un frate,
Încercăm să realizăm
Ce alţii n-au reuşit.
Încercăm a vindeca
Pe cei bolnavi,
A-l căror suflet
Lipsit este de speranţă.
Şi când ne-om pune a scrie,
Ieşi-va din a sa peniţă,
Cuvinte vrăjite
Ce vindecă orice suferinţă…
Iubiri pe veci pierdute,
Mame regăsite,
Istorii de mult uitate,
Şi multe, alte, alte…

Noi cei care scriem

Noi cei care scriem ,
Suntem asemeni unor fraţi,
Care se strâng în jurul mamei lor,
Literatura,
Şi la pieptu-i
Potolindu-şi setea de cunoaştere.
Noi cei care scriem,
N-ascundem secrete,
Ci dimpotrivă adunaţi,
În jurul mamei noastre
Îi destăinuim neliniştea
Şi fericirea,
Prin ale noastre scrieri.

Iluzii

Paşii tăi,
Răsună cadenţat
Pe treptele întunecate
Ale scării…
Glasul tău,
Ca un ecou,
Răsună-n camera mea;
Care acum goală
Aşteaptă
Întoarcerea ta.
Simt cum suferinţa
Îmi cuprinde fiinţa;
Faptul că te-am pierdut
C-ai fost tot ce-am avut.
Văd imaginea ta
Trecând prin faţa mea
Asemeni unui fulger
Ce vesteşte furtuna.
Dar, toate-s doar iluzii,
Menite parcă
Să mă întărească,
Să mă obişnuiască
Cu gîndul
Că tu, lîngă mine,
Nu vei mai fi.

Trenul dragostei

Sunt asemeni unui călător,
În trenul dragostei tale,
La staţia înscrisă pe bilet
Eu trebuie să cobor,
Lucru care pentru mine
Nu-i uşor.
M-am învaţat cu tine
Şi tare mi-e greu,
Să urc şi să cobor
La semnalul tău,
Din trenul dragostei tale
Mistuitoare..

Românie, ţară dragă

Românie,
Ţară dragă,
Nime’ în astă lume,
Nu ţi s-aseamănă.
Nicio ţară
Meleaguri c-ale tale n-are,
Oricât ar fi ea de încăpătoare.
N-are câmpii
Pline de holde aurii,
Sau munţi înalţi
Cu piscuri înzăpezite
Şi marea,
Întindere albastră
Ce ţărmul îţi spală.
Tu ai ceva din toate
Ceea ce-ţi conferă un aer aparte.

Clepsidra vieţii…

Pentru mine, clepsidra vieţii s-a spart,
S-a spart în mii şi mii de bucăţele,
Lăsând ca nisipul din ea
Să se împrăştie,
Fiind purtat de vânt
În cele zece mări şi zece ţări.
Din răsputeri am încercat,
Măsuri de precauţie să iau,
Această clepsidră a vieţii
Tot s-a spart.

Nisipul tinereţii şi al bucuriei,
Al fericirii şi al speranţei,
Din ea lăsându-le să curgă,
Cu clepsidra vieţii astfel golită,
De nisipul ce viaţă-i da,
Sufletu-mi lipsit de fericire
Lăcrimează întruna…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Dana Georgiana Bițeanu – poeme

  1. Girel Barbu zice:

    Frumos, Dana, m-ai lăsat fără cuvinte…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s