GAURA DIN VÂRFUL CERULUI

55 marin

Primesc veşti şi sfaturi de la puţinii oameni cărora le pasă de rătăcirile mele publicistice. O mare doamnă a scrisului, regină sadea, îmi reproşează din tot sufletul faptul că nu am rămas baricadat între versurile mele de chirpici. Că scriu pamflete. Are dreptate. De opt ani, aşa cum mi-am jurat mie însumi, nu mai scriu versuri. Nu mai vreau, nu mai pot, nu-mi mai place poezia decât la conservă. Am divorţat de poezie la cererea mea, de comun acord, ca să fiu cât mai corect. Din motive de incompatibilitate clasică şi nepotrivire de caracter(e). Ştiu că nu e firesc. Am ajuns să-mi fie milă de-alde Esenin, Bacovia, Arghezi etc. Nu trebuie să dau explicaţii nimănui, însă, în mintea mea fixată  pe ce mi-au strecurat sub păr profesorii de română, după vârsta lui Eminescu nu e corect să mai scrii poezie. De la un timp favorabil citesc doar poezia celor care vin, a tinerilor. Mă simt ca un pădurar care ştie rosturile pădurii. Acum vreo 5 ani, am dat un examen în mijlocul naturii. Eram cu cei dragi mie, în vacanţă. Învăţătorul fost primar de Lopătari, Ion Zota, la mijloc de codru verde m-a întrebat dacă văd lipsa vreunui brad din preajma noastră. Am scormonit covorul de frunze, am dat din mâini şi din picioare vreun sfert de oră ca să găsesc vreo buturugă. N-am găsit. Apoi, cu calm şi cu un pic de amuzament moromeţian, Ion Zota mi-a arătat cerul, înălţimea copacilor, lumina. Undeva, între brazi, deasupra acestora, la nivelul lor superior, exista o gaură spre cer. Dovada certă că de acolo lipsea un brad. Apoi am găsit buturuga copacului lipsă. Treaba e mult mai interesantă. Eu atât pot spune acum. Pe  vremuri, Gică Ene, poet şi publicist care, bag seamă, deşi e plecat, o să fie uitat peste decenii sau secole, avea o rubrică într-un ziar local: „Găuri în cer”. Îi mulţumesc pentru cheia acestui text. Eu deja dau găuri în asfalt, ca să scot asfaltatorii din norii pământului.

Marin Ifrim

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la GAURA DIN VÂRFUL CERULUI

  1. Ana Maria Gîbu zice:

    CE GANDURI! CE LECTIE DE VIATA! DE CONDUITA! MULTUMIRI, D-LE MARIN! MI-E DOR SA VA INTALNESC SI SA VA ASCULT! DAR STIU CA TOT TACUT VETI FI, DOAR OCHII VOR VORBI!

  2. Tudor Cicu zice:

    Între gaura din cer
    Şi gaura din covrig…
    Eu pe care s-o prefer?
    (Mă gândesc doar la câştig)
    Filosofi, poeţi… toţi ceia,
    Ce-au condus ceva pe lume
    Au dat chix (zău!) – şi, pe bune!
    Biblia spune că femeia,
    Tot o „EA”… deţine cheia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s