„ROUĂ DE BĂRĂGAN”

Ziua comunei Ţinteşti, „Rouă de Bărăgan”,  în fiecare an este sărbătorită în prima duminică a lunii septembrie.  Anul acesta a coincis cu o mare sărbătoare  creştinească, „ Naşterea Maicii Domnului”.

Sărbătoarea este prilej de bucurie pentru oamenii comunei. Multe sărbători sunt de familie, aceasta adună familiile la un loc. Prilej de depănat amintiri pentru cei care nu s-au mai văzut de mult, duşi prin toată lumea, prilej pentru săteni să se bucure de interesul primarului pentru bunul mers al vieţii lor.

Dimineaţa, sătenii s-au adunat la biserică pentru  a-şi astâmpăra setea sufletului şi a primi binecuvântarea duhovnicească a prăznuirii hramului. După amiază s-au întâlnit la altă bucurie a sufletului, a muzicii populare, a dansului. Pe lângă toate acestea, de câţiva ani buni are loc o sesiune literară, marcată prin  lansare de carte, în scopul cunoaşterii scriitorilor buzoieni de către cei interesaţi.

Primarul comunei, Aurel Stoica, a găsit înţelegere şi bunăvoinţă  pentru literatură, domeniu evitat prin alte locuri la asemenea manifestări. Sfetnicul  „de taină” al primarului este Domnul Stelian Grigore, fost cadru didactic, scriitor. „Domnul profesor este cel mai tânăr dintre noi”, spune  publicistul şi poetul Marin Ifrim, subliniind implicarea acestuia în multe din activităţile asociaţiei „Renaşterea buzoiană” şi contibuţia sa la almanahul cu acelaşi nume. „Contează, a mai spus acesta, echipa cu care treci prin viaţă.”

Domnul Sorin Burlacu, directorul Bibliotecii judeţeane „V.Voiculescu şi-a mărturisit bucuria de a veni la Ţinţeşti unde trăiesc domnii Stelian Grigore şi Nistor Tănăsescu, un poet deosebit şi un jurnalist profesionist. „Şi sudoarea de pe frunte curge altfel aici, în inima câmpiei. E foarte imporatant că azi suntem aici, că are cineva timp pentru cultură”, a mai spus domnul Burlacu.

Domnul profesor Stelian Grigore a făcut un scurt istoric al evenimentului, pentru cei care nu ştiau, afirmând că „Sunt zece ani de când am iniţiat această activitate cu cartea. Anul acesta doresc să scot ediţia a doua a „Momentului George Beldescu” . Pentru că era serbarea comunei,  a recitat poezia „Cântecul întâlnirii cu fiii satului”. Foştii elevi îşi ascultau cu emoţie  dascălul, al cărui loc l-au luat unii dintre ei peste ani.

Tudor Cicu  a făcut o analogie Ţinteşti –Hârşova. Acolo mai întâlnise un primar care preţuia poeţii, recunoscându-le meritele  la manifestările pe care le organiza. A mai subliniat nobleţea de a  perpetua numele mentorului său prin nemurirea într-o carte. „Sămânţa a fost pusă unde trebuie dacă a dat rod.”

Poetul Nicolae Pogonarul a citit  poezia „La ţară”, preum şi versuri din noul său volum, Oraşul din camera web.

Nu au trecut neobservate cărţile: Scrisori din Anglia, autor Marin Ifrim, o carte de călătorie cu o prefaţă semnată de poetul Liviu Ioan Stoiciu, precum şi romanul Întoarcerea  al domnului Dumitru Dănăilă, cu prefaţă de Ion Roşioru.

S-a mai discutat despre instituţiile de cultură: „Dacă este ceva întreg şi valoros, în judeţ, aceasta este Biblioteca Judeţeană, singurul rezervor de cultură, ca la Roşia Montana (Marin Ifrim).  Despre locul scriitorului şi importanţa lui în viaţa localităţilor, s-a spus:  „Scriitorii sunt vectori de comunicare, de cele mai multe ori sunt folosiţi, fără a li se recunoaşte apoi meritele” (Sorin Burlacu), apoi s-a relevat greutatea întâmpinată în editarea almanahului literar: „Cultura este în stare de hibernare” (Marin Ifrim).

Primarul comunei, domnul Aurel Stoica,  a declarat tranşant: „Am venit de la o predică la alta!”

A mulţumit profesorului Grigore Stelian şi scriitorilor veniţi de la Buzău să-l sprijine.

Unul din fiii satului, domnul Nicolae Beganu, făcând o paralelă de la portul ţărănesc pe care şi-l aduce aminte din copilărie la vremurile actuale, si-a exprimat bucuria că la dumnealui în comună sătenii participă cu interes la un asemenea eveniment literar.  „Viaţa culturală într-un sat este un semn că se păstrează tradiţiile” .

Înainte de a începe culesul, numărarea bobocilor toamnei, ţinteştenii şi-au încărcat bateriile cu voie bună,  să le ajungă în maratonul strângerii roadelor  muncii lor, sursa de existenţă, până la căderea  brumei, când îşi vor face planurile pentru la anul, se vor număra câţi au mai rămas şi se vor bucura că au cu ce să-i crească pe cei care vor veni. Sincer să fiu m-au trecut şi pe mine  emoţiile evocărilor, încercând să-mi  închipui cum  a copilărit bunicul meu, Tudor,  cu ceilalţi opt fraţi şi surori. Cum îşi ştergeau sudoarea de pe frunte,  într-unul din satele comunei, Pogonele! „O vacă neagră pe păşunea verde,/ Soarele îşi saltă un ochi ( şi se pierde ) În porumbul de la marginea satului.//(…) În grajd la Gheorghe/ Găleata s-a umplut de lapte,/La poartă latră un câine, a început de viaţă/ Şi a sfârşit de moarte.//(…) În câmp soarele mângâie boabele de struguri/ Se coc în ele nunţile satului. Se văd/ Cum se duc cei care au venit/ Fără să fie întrebaţi,/ Şi aniversările şi sfeştaniile…

(Picior de Plai – Teo Cabel)

Teo Cabel

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la „ROUĂ DE BĂRĂGAN”

  1. Ana Maria Gîbu zice:

    Felicitari tuturor buzoienilor! Ma bucur mult sa citesc aici despre oameni dragi pe care i-am intalnit la ei acasa: scriitorul Stelian Grigore, publicistul si poetul Marin Ifrim, poetul Teo Cabel!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s