ION ROŞIORU – Poeme

DCF 1.0

Târg

Te-am zărit la poarta zilei adăstând:
Vino, Herr Mefisto, umbra să ţi-o vând!

Am un car de semne c-o să mor curând:
Vino, Herr Mefisto, umbra să ţi-o vând!

Vipia amiezii-i colţ de lup flămând:
Vino, Herr Mefisto, umbra să ţi-o vând!

Noaptea mă găseşte gol de orice gând:
Vino, Herr Mefisto, umbra să ţi-o vând!

Jind

Păduri puielnice de cruci:
O fată blondă sparge nuci!

Mă strigă ştimele pe râu:
O fată blondă fierbe grâu!

La masă locul mi-l declin:
O fată blondă toarnă vin!

În gene lacrimi se aprind:
O fată blondă cerne jind!

Lup

Şi-a fost ducere-n ispită
Prin pădurea bântuită!

Dinspre zori către apus
Toate umbrele s-au dus!

Pe poteca spre totem
Am uitat să te rechem!

Crivăţ înteţit destup
Gura dacicului lup!

Crin

Sub vastu-I ochi triunghiular,
Scriu tot mai greu, scriu tot mai rar!

Ştiindu-I-l abis deschis,
Scriu tot mai cer, scriu tot mai vis!

Privit de El dintru-nceput,
Scriu tot mai ram, scriu tot mai lut!

Pătruns de gerul Lui divin,
Scriu tot mai var, scriu tot mai crin!

Cvas

De-a zigzagul stepei slave
Stele scapără-n potcoave !

Moartea se filtrează prin
Ceara frunzei de mălin!

Coborându-mă-n totem
Încetez să mă mai tem!

În papile mi-a rămas
Gustul zmeurei din cvas!

Cruz

O, cât de dulce-i umbra cireşului amar:
Din Istambul, Sabrina mă sună tot mai rar!

În trenu-albastru gara întreagă s-a urcat:
Din Krasnoyarsk, Nadejda îmi scrie tot mai plat!

Se cern nămeţi de frunze din nucu-abia cules:
Din Périgord, Estella mă uită tot mai des!

Îmi port cu greu armura aztecă de intrus:
Din Gran La Plata, Rosa mă ştie tot mai cruz!

A

De mireasmă teii s-au debarasat:
A trecut Corina. Nu m-a salutat!

Vântu-n duşmănie crâncen a bătut:
A trecut Corina. Nu m-a cunoscut!

Ce pustie-i zarea văzului flămând:
A trecut Corina. Mi-a rămas în gând!

Restul zilei oarbe şi-a ieşit din rost:
A trecut Corina. Poate nici n-a fost!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la ION ROŞIORU – Poeme

  1. Tudor Cicu zice:

    „Restul zilei oarbe şi-a ieşit din rost”…
    Cred că-n alte veacuri, tot poet a fost!

  2. Esti minunat,Ion Roșioru! Un ludic catifelat,fin, rafinat ca o cusătoreasă ce pune alb pe alb…diafan deloc profan căci te închini mereu Ei.Mai degrabă venusian…Cum zicem un ludic, stirpe tot mai rară la poeții neamului. Azi în poezie se poară urâtul, scabrosul, sexosul, jegosul ca (!!! ) categorie estetică, umoralul și amoralul, suficiența, pestilența, protestul față de tot și toate ca meserie și alte măgării. Frumosul, mirificul, diafanul dispar înghițite de bursă, de prețul zilei, de economia de piață…
    Poeme desuete ca mileurile și macrameurile și peretarele cusute-n casă, azi disprețuite la justa valoare a culturii unei societăți inestetice și dezumanizate….Te sărut pe suflet
    dr. George Stanca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s