MARIAN ILIE – poeme

???????????????????????????????

Înjumătățiri

Sunt plămădit de Duhul Sfânt
Dintr-o felie de pamânt
Gândit în cer de Domnul-Bunul
La început în chip de Unul
Un alter ego – giuvaer
Al Marelui Bijutier

Văzându-mă stigher apoi
M-a înjumătățit la doi
Două uitări în sens opus
La pragul dintre jos și sus
Între departe și aproape
Părtaș la cumpănă de ape

Stăpân pe spațiul meu agrest
Sub opintirile est-vest
Al căror dangăt îl aud
La buza faliei nord-sud
Veghez răspântiile de veac
Noaptea bogat ziua sărac

Pribeag la pace și război
Tot înjumătățit la doi
Îmi fac potecă prin păduri
Și mă lumesc la două guri
Mă-nlănțui dar pe sânii ei
Și ne-njumătățim la trei

Ce sunt eu cu-adevărat

Șuieră surd
trecătorul prin toate
laserul ducerii spintecă
aerul de-a fi respirat
o așa-ndelungată istorie…

Niciodată nu mă voi mai fi
încovoiat ca acum
parcă nici codri nu mai sunt
să iei calea să pleci
să aluneci cu sinele tău
ca pe-o apă mediterană
să adaști în liniștea lor
cu durerea și dorul de om…

Patria se clădeste așa
în-fiind milioane de mame
rostuind deci milioane de
matrii dătătoare de sens
celor ce simt cu adevărat
toată această lucrare…

Cel ce sunt cu adevărat
eu înfulecă timp
și adună pe-o filă
semințele

La groapa cu furnici

Nu mai suntem de câtva timp aici
Parcă ne-am dus la groapa cu furnici
Am lunecat cumva bolnavi de noi
Și nu mai găsim calea înapoi

Că existăm e cert e consfințit
Dar nu mai suntem ce-am fi trebuit
Mă uit la tine și-ți citesc în gând
Că te-ai ascuns de cer și de pamânt

Te uiți la mine-n gânduri și te miri
Că mai găsești miros de trandafiri
Cu vii petale ninse-n ROGVAIV
Și spinii prinși de aer agresiv

Nici eu n-am mai rămas cum aș fi fost
În eul cel ce-l murmuri pe de rost
Sunt cum n-aș fi parc-am murit cumva
Și-ar fi venit alt eu în sinea mea

Ce-am fost am fost – nu cred că vom mai fi
În partea netrăită dintr-o zi
Și nici în partea cealaltă de noapte
Ce-o vom lăsa delfinilor să-nnoate

Prin gura mea uitată de cuvinte
Ce-i va-mbia tăcând să te alinte
Să-ți lase-n pori de undeva de sus
Cuvintele ce însumi le-aș fi spus

Ah și ce nopți mai sunt de petrecut
În viitoru-acela din trecut
Fără cuvinte-n strai știut sonor
Orânduind trecutul viitor

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la MARIAN ILIE – poeme

  1. Noni zice:

    Felicitări! Că nu pot să mă dezmint ca umorist, după „Ah, cuvintele!” urmează probabil (sigur) „Ah, frazele, ah, cărţile, ah, întreaga operă literară a lui Marian Ilie, întru veşnicie…”

  2. Baki Ymeri zice:

    Felicitari si din partea noastra, Domnule Ilie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s