LAURA COZMA – POEZIE

COZMA LAURA 2

Astru’ luminos

A venit un nor de ploaie
Şi a început să picure
(picură cu durere
peste inima mea, am căzut în robie,
robia dragostei,
cea mai grea dintre toate).
Vine noaptea (ziua se sfârşeşte),
apare a bucuriei
clipă. Ceaţa din atmosferă
îmi aminteşte că totul e o efemeritate
(sper că şi această dragoste
imposibilă, care mă înfioară).
*
Pe cer este un astru
luminos, ce-mi pare a spune „te iubesc!”
Nu pot, să-l ocolesc,
privesc adânc la albastru’
cer.
*
Ceaţa din atmosferă
mă duce într-un miraj
care seamănă c-un mariaj.
În plină seară
îi spun: „ţine-mă de mână şi urmează-mă iubite,
pe un tărâm al iubirii
unde ne vom contopii
din nou şi din nou (îndrumaţi de dragoste).”
Mă priveşte întruna
(cu aceeaşi lucire)
jurându-mi iubire
pe veci. Ne cunună luna,
martorii sunt norii.
*
Ceaţa din atmosferă
mă desprinde de poveste
şi mă readuce la realitate
(unde sunt singură).
A venit un nor de ploaie
şi a început să picure
(picură cu durere
peste inima mea, am căzut în robie).

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s