Alexandru Petria – poezii

251330_1750627891801_8158710_n

Alexandru PETRIA: născut la 27 II 1968, în oraşul Dej, judeţul Cluj. Debut publicistic şi poetic în “Tribuna” în 1983. Studii întrerupte de psiho-sociologie.
Cărţi publicate: “Neguţătorul de arome”(1991, poeme), “33 de poeme”(1992) şi “La ce bun poeţii…”(colectiv, interviuri). În 2010 mi-a apărut romanul Zilele mele cu Renata, la editura Tritonic, în 2011 “Deania neagră”, un volum de proză scurtă, la editura “Herg Benet” şi Călăul harnic în 2012, la aceeaşi editură.

Colaborări sporadice la toate revistele revistele literare importante.
După 1989: şeful Comisiei pentru abuzuri şi drepturile omului în CPUN-ul municipiului Dej; întemeietor, împreună cu Radu Săplăcan şi Zorin Diaconescu, al săptămânalului dejean “Gazeta someşeană”- primul număr a fost scos în 23 decembrie 1989; candidat din partea Mişcării Ecologiste din România la Camera Deputaţilor- 1992; redactor investigaţii, între 1992- 1994, la revista bucureşteană “Zig-Zag” pe vremea directoratului lui Alex Ştefănescu- între 1992- 1996 am locuit la Bucureşti; 1994-1995- reporter investigaţii la ziarul “Cotidianul”; 1995-1996- redactor şef al săptămânalului bucureştean pentru comercianţi “Hermes” şi redactor la săptămânalul “Partener” publicat de trustul “România Azi”. După reîntoarcerea în Ardeal am fost redactorul şef al săptămânalului “Monitorul de Someş”, apoi, în 2000, am fondat propria mea publicaţie, lunarul “Realitatatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla”, al cărei director sunt şi în prezent.

fără să se umple de gol

dacă umpli o parte din gol,
atârnat (partea ta) de golul din jur,
ca de cuier pălăria,
cine te îngăduie până ieşi
fără să se umple de gol?
*

se scapă speriat

acolo nu ştii cum să ieşi mai repede,
sare în urma ta,
îţi sare pe umăr, enervant pe cap,
filmul e turnat şi-n biserică
şi are şi bătăi şi băute şi pornoşaguri,
acolo nu ştii dacă merită ,
îţi sare înainte,
lateral sare,
te freci la ochi, eşti tot năuc,
acolo nu ştii cum să ieşi viu,
îţi sare pe mutră şi nu intuieşti ce vrea, necum să-l înţelegi,
sare sufletul,
nu e timp de zbicit,
în fosa septică a gurii se scapă speriat
*

unde eşti mai întreg?

la marginea
mării rotite de un compas
decis
prin jur,
norii se închid
asemenea
capotei unei maşini hodorogite.
merită să înoţi?
spre adânc nu eşti
mai întreg?
*

dacă e în stare

cerul şi-a dat cep
şi se scurge pe sine
şi nu se poate privi fără să se uite înapoi

numai liniştea se aude
dacă e în stare
*

joint

ca o cană cu apă
până la ombilic- tu

dacă am urme
de rucsac pe spate
de la deşert,
nu crezi că mi-e sete?
*

joint

când se termină
cerul,
unde să aştepţi
să crească altul
*

mâini îndestulătoare

lângă tine
e cum ai picta punctul
din interior,
e cum m-aş scoate dar aş
şi rămâne
să te iubesc întreg,
întreagă,
punctul meu din al tău
are mâini îndestulătoare
ca să rostogolească seara
*

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s