Ce înseamnă o hermenutică sălbatică din partea unei Străine. Merg mai departe… pe urmele lui Teo Cabel

-Poezia elenă a postmodernismului secolului XXI-

Căutam în rafturile bibliotecii, încă de dimineaţă, o carte care să mă dea pe mine înapoi. Am scos un Foucault, un Cortazar, un Paler şi un Cabel. Am rămas cu ultimul, pentru că m-a ostenit Hermenutica Subiectului, am înţepenit trăind Viaţa pe un peron şi am o sete să Merg mai departe…, deşi am rămas nicăieri, fără hartă spre niciunde şi cu nimeni.

Am deschis primele pagini şi am găsit locuind în ouvertura operei maestrului Teo Cabel o Străină.

Poezia mea străină îmi e.
Sare la mine din gura altuia,
Se altoieşte în aer
(…)
Străină, p.7

Străină de mine însămi, nu garantez că lectura intenţional interpretativă îmi aparţine întru totul. La urma urmei, s-ar putea ca nici poezia domniei sale să nu fie aceeaşi cu cea pe care o citesc eu, căci poate i-a hărăzit o altă noimă. Dar nu există nimic mai omenesc, prea omenesc, vorba lui Nietzsche, decât neputinţa de a scrie în absenţa altora. Compunem din mocniri ale unor alterităţi conjugate, iar singura autenticitate care poate fi pusă în joc este maniera de scriere a unui corpus vital pe care îl cristalizăm prin noi locuiri umane, în spiritul lui Heidegger. La rigoare, cum ai putea discuta originea operei de artă a maestrului Cabel, câtă vreme toate sar din gura altuia? Ai putea spune, de bună seamă, dacă eşti un cititor de fotoliu, că are o cuminte scriitură postmodernă, în care monarhia Eului e îndulcită de o lirică pragmatică, în măsura în care posedă un rol cognitiv şi autocognitiv. Dar dacă îl citeşti dintr-o contrapoziţie, ca poet la rândul tău şi ca scriitor, ghiceşti că lirica sa e străină prin simplul fapt că nu îi aparţine întru totul, ci e şi a celorlalţi.

Strig eu, eu, eu…se aude
Din adâncuri
Noi, noi, noi…
Străină, p.7

Urmând Scara sa livrească, găseşti o ierarhie care traduce cognitivul despre care aminteam într-un joc de status şi rol, de aparenţă şi esenţă, în care golurile se împlinesc prin arderi.

Trepte,
Trepte,
Trepte,
La stânga, hău,
La dreapta, hău,
În spate, hău,
În faţă,
Oglinzile se uită la mine.

Scara, p.11

Nu este o întâlnire narcisică, ci o lepădare a sinelui în urma reflexiei care se converteşte, întru sfidarea naturii, după har şi după fire, în reflecţie. Continui să urc.

Doar mişcarea mă salvează
De oglinzi
Să nu-mi înghită imaginea,
Să-mi arate
Doar ce îşi aduc ele aminte.
Scara, p.11

Fără să ştie, domnul Cabel este un aristotelician pur sânge, intuind aici nostalgiile sale pentru filosofie. Dincolo de prioritatea metafizică a salvării, mişcarea, transpusă într-o răsucire a sufletului, aminteşte pe deplin de schema aristotelică în care facultatea dorinţei devine mişcător şi mişcat. Între eul liric şi lector, dacă se transpune ecuaţia de consum a acestui raport ultim, mişcarea sufletului ca energeia (poate şi ca dynamis) trece fin în doctrina platoniciană a amintirii. Anamnesis-ul propus de poet instituie, în acest sens, o pledoarie nu pentru convingerea profană a une Mnemosyne de salvare de la uitare, cât mai curând pentru o imagologie a sineităţii care preface întreaga operă într-o chinestezie lirică. Poezia, la rigoare, ajunge, satură şi identifică simţirea. Sinele devine eikon în imaginarul celui care Merge mai departe observând că

Dimineaţa este Hidra,
Nu o privesc în ochi
Merg mai departe.

Scara, pp.11-12

Aş fi întrebat autorul ce s-ar întâmpla dacă scenariul poiesis-ului ar fi făcut un troc de putinţă şi voinţă şi ar fi dat Hidra pentru Meduză. După legea imaginarului elen, Hidrei i se tăia un cap şi îi creşteau mai multe în loc, continuând o dedublare care epuizează ontologic substanţa prin accident, deci statornicul prin ceea ce se întâmplă. Ucisă de Heracle, care şi-a otrăvit săgeţile cu sângele ei, copila lui Typhon stă în paginile cărţii maestrului Cabel ca mărturie pentru două lumi. Ea nu se comportă după modelului catoblepasului atât de discutat de Llosa, care se autodigeră pentru a renaşte, dar stă în cotorul cărţii pentru a naşte noi pagini dacă tai un singur rând.
Maestre, ce se întâmplă dacă daţi Hidra pe Meduză?

După o versiune similară legendelor greceşti, căderea femeii frumoase sub blestemul Atenei dă naştere Meduzei, un monstru cu şerpi în loc de păr, care îngheţa şi pietrifica pe oricine se uita în ochii ei. Perseu a fost singurul care strecurându-se în peştera Meduzei, o ucide slujindu-se de imaginea ei reflectată într-o oglindă, dăruindu-i capul Atenei. O interpretare folclorică elenă susţine însă că Perseu ar fi aşezat înaintea frumuseţii căzute o oglindă în care Meduza, privindu-se singură, îngheaţă prin robia reflexiei propriei imagini. Oricum ar fi, ambele fire se potrivesc poeziei domnului Cabel. Mai întâi, pentru că au puterea de a continua jocul de reflexii şi de imagini pe care poetul îl urcă pe o scară. Mai apoi, Sinele şi-ar trăi monoteismul de încredere în el însuşi prin încercarea de a urca scara fără să privească spre Meduză, fără să se pietrifice, fără să se oprească, aşa cum nici poezia maestrului nu o face.

Am plecat însă pe acest drum Străină şi am descoperit Un „O” peste un petic, cu care am solidarizat, poate şi în virtutea afinităţilor cu numele meu. Am aflat că imaginarul continuă prin privire şi reflectare, prin descătuşare şi vindecare, O fiind un pharmakon care stăruie dincolo de bine şi de rău.

Am întâlnit, pe rând, dar cu aceeaşi persistenţă, arderea din Potopul singurătăţii, dansul măştilor din coregrafia practicilor sinelui, Îngerul păzitor, platoniciana decadenţă obsedantă a Amintirii. Am găsit un poet complet într-o lume totală şi consistentă prin arhetipurile ei revendicate cu naturaleţe şi dezinvoltură.

Continuând lectura, vorba dlui Cabel, M-am dus şi eu aproape (Alt soare, p. 50). Acolo mi s-a spus măcar încotro să o apuc, chiar dacă prin negaţia inclusă, era un făgaş către nicăieri, dar măcar era o hartă: Nu o luaţi pe strada principală (p.53). Asta înseamnă, în fond, să Merg mai departe… pe Urma poetului (p.59)

E cartea mea de suflet din Miercurea mare. Scrieţi elenist, dovadă întreaga expunere de mai sus. Aveţi o poezie grecească. Mă semnez, cu toată responsabilitatea pentru pathosul acestei cărţi, simţit şi resimţit. Am pus un O. Măcar am învăţat o lecţie. La capătul acestor rânduri, mă aşez cu toate sineitatea lui O. Vedeţi? Am pus un O.
Mulţumesc, maestre! O.

Oana Camelia Şerban
1 mai 2013

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Ce înseamnă o hermenutică sălbatică din partea unei Străine. Merg mai departe… pe urmele lui Teo Cabel

  1. Tudor Cicu zice:

    Nici măcar două fraze, duse până la capăt, fără să ştii cine le-a scris, iar stilul, stilul, o dă de gol pe autoare. Oana Şerban: ai deja un stil propriu, o singură frază scrisă de tine şi te dă de gol. Am pariat pe tine şi n-am dat greş. Continuă… eşti unică în exprimare! Mă minunez, citindu-te. Un simplu sfat: foloseşte şi cangea, nu, numai undiţa!

  2. Stimate Domnule Cicu,
    Va multumesc pentru apreciere si pentru cuvintele care stiu ca au autenticitatea unui bun cunoscator al condeiului meu. Voi tine cont de recomandarile dumneavoastra, cum de altfel cred ca am demonstrat-o cand m-am gandit de cateva ori inainte de a incepe sa scriu in mod serios, cu zvac sufletesc si frecvent, proza, eseistica, romane. Ma onoreaza lectura facuta de dvs si ma bucura spiritual buna legatura livreasca pe care am creat-o deopotriva. In ceea ce priveste randurile scrise, am gustat cu sufletul cartea dlui Cabel, asa incat recenzia de mai sus nu e nimic altceva decat o lectura spovedita cu toata taria cuvantului.
    Va doresc pe aceasta cale sarbatorile cu pace si bucurie, avand roade bune pentru condei.
    Cu recunostinta si pretuire, Oana Camelia Serban

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s