Laurenţiu Belizan – poem

Laur-Foto - Sepia

ubicuu

eşti bine camuflat:
griul, negrul cu petele-i maronii trag fermoarul trupului.
stropii de ulei, benzină fac grimase pe asfalt,
ziua nu este decât o mască mortuară.

coperţile – cărămizi într-un lego.
construieşti înlăuntru,
carnea ta, amestecată cu paie şi fulgii
altor căderi,
este liantul perfect
pentru acoperiş.
tot mai adânc etaje cresc
în matrioşka lui gaudi,
până vor crede,

până vor spune,
că ai putea fi acolo,
scurmând pântecul oraşului,
ascultând vaietul
uriaşei orgi prin care rătăcesc
perechile celor de sus.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s