Cornel Diaconu – poezie

CORNEL DIACONU 1

IUBIRE ASCUNSĂ

Eram copii şi te iubeam pe-ascuns,
Aşa am vrut să cred, că tu ştiai,
Dar într-o zi ai dispărut şi…vai!
N-am mai primit de-atunci nici un răspuns.

Te-am mai văzut cândva, am tresărit
Mi s-a părut că mai văzut şi tu
Şi m-am oprit zâmbind. Abia acu
Mi-am împăcat gtristeţea, în sfârşit!

Şi socotind în ani povestea mea,
Încerc să cred că parcă-i prea târziu.
Speranţa, cât a fost, s-a stins şi ea
Şi nu mai văd…şi nici nu te mai ştiu…

GÂNDURI HIBERNALE

Ninge alba zare şi e plină
Liniştea de paşii nimănui.
La fereastra mută, spre grădină,
Iarna stinge jarul din gutui.

Sunt copil în gânduri hibernale,
Satul meu se mută-n ceruri – sus.
Cu zăpezi de torţe ancestrale
Se-ntrupează-n visul meu, Iisus.

Şi-i din nou prin curte zarvă deasă,
Glasuri „dalbe”- n cântec se aprind.
Din pridvorul înserat, acasă,
Noaptea trece-n viscol de colind.

COPACUL

Mai ştii copacul tânăr ?. Într-o vară
Sub umbra lui , zâmbind, te-ai strecurat.
Atunci s-a-ndrăgostit întâia oară
Şi-apoi a plâns de dor, şi s-a uscat

Am retrăit povestea – incognito.
M-a chinuit absenţa ta mereu,
Căci am uitat să recunosc, iubito:
Copacul din poveste…am fost eu.

ACELAŞI DRUM

Zădărnicita mea iubire
Azi m-am întors. Acelaşi drum…
E lună plină şi-n clavire
Mă plâng tăcerile, postum.

Ascult. Sunt paşii tăi prin tindă?
Mi s-a părut. Pustiul blând,
Păstrându-şi chipul din oglindă,
Se-ascunde trist la mine-n gând.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s