PRIMĂVARA POEŢILOR NU E CA… CĂLDURA JURIILOR!

Am fost invitat la ediţia a şaptea a Festivalului buzoiano-mondial „Primăvara poeţilor”. Am mulţumit pentru invitaţie şi am hotărât foarte târziu să fiu prezent acolo, în aula Bibliotecii Judeţene „V. Voiculescu” Buzău. Între timp, tot auzeam fel de fel de bâzâit de muşte pe rahat. În primul rând, mi s-a spus cine face parte din juriu. Doi băieţi răi încă din copaie, închipuiţi procurori literari, tipi fără operă normală dar cu „opera omnia”. Apoi am aflat cine sunt câştigătorii, cu mult înainte de a fi câştigători. Ce nu face şi desface un capac de bere sub botul unei maimuţe! Am făcut, din principiu, nişte observaţii de „spectator”. Din concurs lipseau nişte cărţi deosebite, nişte autori deosebiţi. S-au găsit pretexte, motive etc. A rămas pe rol doar Laurenţiu Belizan, un poet de talie naţională, care a fost premiat la categoria sa, „nemembri USR”. În schimb, la „categoria” membri USR, la profesionişti, ca să zic aşa, nu au avut acces doi scriitori de anvergură: Tudor Cicu şi Nicolae Gâlmeanu. La Gâlmeanu s-a motivat faptul că nu a tipărit cartea la o editură buzoiană. Dar, vorba ceea, cu Tudor ce-aţi avut? Am preferat să mă aşez undeva în spatele sălii. Îmi jurasem să nu iau cuvântul. Am fost invitat să zic „două” vorbe. Le-am zis! Le-am transmis premianţilor linişte cu capul pe pernă dacă au conştiinţa împăcată că au luat pe merit aceste premii. Cel puţin unul dintre ei, a făcut troc cu juriul, ca între „ei”, „marii scriitori”. Povestea personajului e lungă. Îi voi dedica o carte de sex feminin cu titlu „de cart”. Ca să tragem definitiv apele care alungă mirosuri. Nu am nici un reproş de făcut şefului Bibliotecii Judeţene, chiar dacă, la sfârşitul manifestării, m-a asigurat că nu va schimba nimic din regulamentul „primăverii” bătrânilor poeţi. Cerusem doar dreptul de participare a tuturor poeţilor de origine buzoiană, inclusiv a celor care, unde-ar fi norocul acesta, ar publica volume la Humanitas sau aiurea. N-a fost să fie. Nu sunt un gică contra, dar voi insista la autorităţile locale, cele care susţin financiar aceste sărbători, ca acest festival să se adreseze numai şi numai tinerilor, nu tuturor refulaţilor şi depăşiţilor de melcii scrisului. Despre acest festival a scris admirabil, doar ca publicist, în ziarul „Opinia”, Cristian Ionescu, un publicist onorabil cu care am permanent un dialog spiritual neviciat de lumea literară locală. Cristian Ionescu a mutat reuşita manifestării pe şira spinării cântăreţului Toni Şeicărescu, cel de la fosta Direcţie a V-a, acum promovat pe merit la celebra formaţie „Iris”. Pe acest blog(revistă) am publicat şi intervenţia lui Teo Cabel. Asezonată cu o grămadă de poze. O opinie decentă, echilibrată, diplomatică. Îi mulţumesc pentru tot ceea ce face pentru literatura buzoiană. El, Belizan, Oana Camelia Şerban, Oana Calen, Sorin Şaguna, Diana Oloş, Daniela Şontică şi mulţi alţi copii minunaţi ai Buzăului vor duce mai departe alfabetul literar local. Eu deja mă mândresc cu ei. Şi încă ceva. Tot ei ne vor mai aduce în atenţie bietele noastre fiinţe şi cuvinte. Cândva. Acest text nu e încărcat de patimi „scriitoriceşti”. Se vrea doar o pledoarie pentru normalitate. Închei cu o dilemă dureroasă: dacă aş fi fost în juriul „primăverii”, aş fi avut o dilemă grea, hotărând cine merită unul dintre premii: Belizan sau Cabel ? Am vorbit cu Teo Cabel, după manifestare, şi i-am mărturisit gândul meu. L-aş fi votat pe Belizan. Cu onestitate, ca între cavaleri. Mai rar reacţie aşa de normală ca a lui Teo Cabel. A înţeles că şi viaţa literară, oriunde ar exista, are un bioritm al ei. Ave Teo!

Marin Ifrim

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la PRIMĂVARA POEŢILOR NU E CA… CĂLDURA JURIILOR!

  1. Tudor Cicu zice:

    P.S. Marin, în articolul său este critic, ca de obicei. Nu că nu i-aş da dreptate (deşi n-am fost la manifestare, eram la spitalul CFR la analize), dar – când în faţa ta vine poetul Nicolae Gâlmeanu, care nici el, nu fusese băgat în seamă, cum dracului mă (vorba lui Radu Banciu), să nu intri în pământ, când ştii, că tu, menţionatul zilei nici până la buric nu-i ajungi? Păi, cum dracu bă!
    Acum spre liniştea poeţilor adevăraţi ai urbei, vă redau câteva rânduri scrise, de criticul Ion Roşioru, în Agora, 2012, despre cartea mea de poezie „Geamantanul cu vise”, trecută la REBUT de „mis-măria sa – JURIUL epocii”… nu o mai numesc. Las-o aşa!

    Din Agora:
    Un poem precum „Elegie” a lui Tudor Cicu, emană un aer de baladă fantastică nordică
    unde, fie şi până la primul cântat al cocoşilor, hotarul dintre viaţă şi
    moarte e ca un abur bătut de briză şi călătoriile de pe un tărâm pe altul
    devin posibile, realitatea şi visul se suprapun până la a se confunda,
    nelumiţii trăindu-şi aievea iubirile frânte cândva: „– Iată marea! Marea,
    spuneai,/ Cu valurile ei de mătasă,/ E rochia mea de mireasă./ Iar plaja,
    nisipul, e strai/ De ginere ales, ca un crai/ Ce mână caleaşca spre casă.//
    Hai, vântule, la rându-ţi strigai/ Ca la nişte căluţi numai spume…/ Aleargă,
    aleargă prin lume/ Ca jarul întors în vătrai./ Că vina, pe cine să dai,/ Când
    n-ai, preafrumoaso, un nume?// – Şi, tu, cine eşti, cine eşti/ De crezi prea
    robit în cuvinte?/ Mormânt şi pustiu va cuprinde/ Şi-atunci când îmi spui
    doar poveşti/ De-aceea te las la caleşti/ Să-mi mâni bidivii oriunde!”

    – Aşa că, Marine, mână caii cum ştii tu mai bine. Tot ce scrii, vorba lui LIS, se transformă în literatură.

  2. ar conta? zice:

    ma intreb daca ti-l voi prezenta vreodata…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s