Nistor, vârtelniţa de aur a renaşterii buzoiene

45 film 73 tv 76 reporter 80 mustaciosu 87 film nistor

 

Cititorul care va răsfoi (de ieri până azi) „Almanahul: Renaşterea Buzoiană”, cu atenţia îndreptată către diversitatea şi însemnătatea editorialelor, va avea surpriza unor după-amiezi plăcute de lecturare. Dar, numele celui care a trudit la realizarea sa, nu-l va întâlni decât pe fila 1 (unu) ca „secretar general de redacţie”. Cu atât mai mult cu cât cititorul va face cunoştinţă în aceste almanahe, an de an, cu câte o pagină dedicată fiecărui scriitor buzoian, cu atât mai mult, nedumerirea de a nu-i întâlni numele în interiorul almanahului constituie nostalgia chipului nemîngâiat în rama timpului „spre lauda acelor lucruri mici”, pentru că „omul nostru din almanah”, Nistor Tănăsescu – cum îl numeşte Marin Ifrim – se simte prezent, prin munca sa, în fiecare pagină. Şi, uite aşa, „Renaşterea Buzoiană” îşi atrage lângă vârtelniţa de aur a Cuvântului, cititorii săi de pretutindeni, datorită lui Nistor Tănăsescu. Dacă setea şi foamea de absolut nu pot fi satisfăcute de flacăra celui care scrie, păi, atunci, nu-mi rămâne decât să-i urmăresc şi traiectoria „celui” care se scrie, prin forma şi stilul dat “almanahului” că, pesemne, o şti el ceva, ceea ce nu ştim noi. Înfruntă „el” viaţa şi lumea, în sensul şi nota ei adevărată, ori, devine prin prisma celui care scrie, doar purtătorul de imagine al celui aplecat asupra colii de scris? Ovidiu, în „Metamorfozele”, scria următoarele: „Alţii spun că păstorii lovind piatra de piatră ajuns-au/Până la urmă că-n mâini le scăpărară scântei:/Una-n cădere s-a stins, iar a doua ajunse pe paie;/Iată pricina ce dau flăcări la Palilii”. Iată pricina pentru care meritele sunt doar ale secretarului general de redacţie, iar salutul meu se îndreaptă către el. La mulţi ani maestre!

Tudor Cicu

„FRATELE” NISTOR…

Sunt prea subiectiv pentru a (mai) vorbi despre Nistor Tănăsescu, cel mai sensibil om şi poet pe care l-am cunoscut vreodată. Ne domină pe toţi prin modestia sa dumnezeiască. El e singurul meu frate literar. De la el am învăţat nişte chichiţe gazetăreşti care îmi sunt de folos tot timpul. Rostul său ar fi fost acela de profesor de ziaristică. Îl admir şi pentru comportamentul său tolerant dar şi pentru neutralitatea-i elveţiană. Îi doresc viaţă lungă şi bogăţie materială pe măsura imensei sale averi sufleteşti, chiar dacă nu am văzut niciodată îngeri bogaţi. Nistore, La Mulţi Ani lângă admirabila ta soţie, doamna Geta, şi lângă minunata voastră fiică, Bianca. Te pup pe suflet!

Marin Ifrim

*
16 aprilie. În această minunată zi a anotimpului renaşterii şi reînnnoirii, îmi îndrept gândurile , cu inima plină de bucurie, spre omul delicat şi generos, spre distinsul şi talentatul poet şi ziarist Nistor Tănăsescu.
Dragul meu Nistor, la mulţi ani cu sănătate şi viaţă lungă alături de cele două fiinţe dragi ţie: devotata ta soţie, Doamna Geta educatoarea şi scumpa voastră fiică, Bianca!

Prof. Stelian Grigore

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s