IUBIREA, ÎNTEMEIETOARE DE CIVIZAŢIE

482215_4710458568616_1127218746_n Teo Cabel 1

Basmul românesc „Tinereţe fără bătrăneţe şi viaţă fără de moarte” îşi găseşte un nou filon de bogate semnificaţii în cartea lui Genovel Florentin Frăţilă, „Dracula Ordinul Iubirii”, apărută la editura Rafet, 2013, Râmnicu Sărat.
Cartea este o actualizare, din negura unor timpuri colorate de frumuseţea basmului, dar şi o iniţiere sufletească a copilului în drumul spre tânărul obligat să se călească cu noţiunile de amărăciune/ înţelepciune ca o punte de neocolit în vocabularul sufletesc al trăirilor umane sau un upgrade de conştiinţă. În acelaşi timp, cartea neobositului decelator de vibraţii şi energii pozitive din minunea de lume ce-l înconjoară ( haiku-uri) te pregăteşte pentru saltul dintr-o amorţire de spirit istoric într-o viziune nouă a renaşterii sentimentului de om al locului, al pământului unde te-ai născut, cu toată bogăţia împlinirii pe care ţi-o poate da conştiinţa faptului că descoperi cine eşti şi, dacă ai uitat, să-ţi aduci aminte învăţându-i pe cei ce vin prin trăire. Premisele unei minuni sunt chiar faptele de zi cu zi, aparent banale, dezamăgitoare, de multe ori, prin aerul tern, prin lipsa de perspectivă. Un om. Cetăţean (şomer, candidat la funcţia de primar(!)) soţ, părinte, poet, iese din banalul strivitor al cotidianului prin scrierea unei cărţi. Cartea nu este consistentă în pagini, se citeşte repede, scop intenţionat al autorului, să nu fie o sperietoare, prin grosime, pentru tinerii cărora le sunt mai facile Internetul şi like-urile de pe Facebook. Citind-o am avut impresia unei şarade. „A început vara cu căldură şi gust de cireş” şi se derulează precum „câmpia se revarsă cu generozitate în jurul nostru” . Proaspăt debutant, personajul principal este surprins să constate că prin intermediul editurii care l-a publicat, volumul său a juns deja la Paris şi a avut un impact deosebit asupra unui om, omul nefiind un oarecare, ci chiar un conte: Laurian Câlniceanu Kelling, creator de culoar drept în destinul eroului nostru. Un mail îl anunţă că o să primească vizita contelui, ba chiar îl va însoţi la o întâlnire misterioasă şi importantă. Urmează un itinerar paideic prin care anumite cunoştinţe generale sunt finisate de către conte într-o adevărată iniţiere. Lumea, cunoscută, mai mult sau mai puţin, prin elementele familiare nouă, oricând se poate reorganiza pe coloana vertebrală a altui principiu prin intervenţia unui maestu spiritual. Primul filon al iniţierii este istoria, plecând de la Vlad Ţepeş. Al doilea, literatura, prin filosoful, poetul şi scriitorul Lucian Blaga, ca un descoperitor de uşi închise în istoria antică, deschizându-le până la Zamolxe, prin descifrarea a trei tăbliţe de aur din şase, rămase dintr-un tezaur dacic volatilizat în condiţii dubioase. Pe conte, autorul l-a ajutat, indirect, când acesta i-a citit cartea de debut „Picături de rouă”(haiku-uri), la descifrarea unei moşteniri spirituale, de o bogăţie incomensurabilă, prin tehnica de concepere a acestora; el (contele) fiind în posesia celorlalte trei tăbliţe din şase, cunoscute acum doar prin ipostasul de plumb… Toate acestea spuse autorului, spre uimirea lui şi a familiei sale, îi dau certitudinea unei reaşezări a lumii în care trăieşte în unghiuri noi, de unde vede detalii nebănuite până atunci. Iubirea trebuie să fie coagulantul umanităţii, mai presus de interesele meschine şi de multe ori supralicitate ale materialului.
Subiectul poate trezi un sentiment de suspiciune, poate exorciza un zâmbet ironic în colţul gurii sau un balans al sprâncenelor pentru a le scutura de ameţeala ficţiunii. Noile date, aflate de poetul nostru, fac diferenţa dintre cultura românească şi cea occidentală?! Zamolxe, piatră de temelie a unei religii monoteiste într-o lume divizată de orgoliile zeilor. Şi apoi un prezent la fel de puternic spiritual, semn că ceva a dăinuit peste secole şi că „veşnicia s-a născut la sat”. Obţinem astfel triunghiul Istorie, Spiritualitate, Continuitate.
Descifrarea celorlalte trei tăbliţe, misiune pentru personajul principal, făcută de Blaga (?) de fapt, este o sugestie: spiritualitatea noastră trebuie continuată în mod susţinut. Şi nu numai atât, trebuie să învăţăm să ne rezolvăm singuri problemele. Am uitat să iubim ce-i al nostru, patrimoniul!? Trebuie să reînvăţăm să-l preţuim. Nu putem lăsa generaţiile ce vin la cheremul nimănui, cu atât mai puţin la cheremul indiferenţei.
Cartea aduce o lumină pozitivă, tonică, relansează noţiunea de libertate şi capacitate de reacţie la factorii stresanţi pentru fiinţa noastră spirituală românească.

Teo Cabel

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la IUBIREA, ÎNTEMEIETOARE DE CIVIZAŢIE

  1. Ordinul Iubirii este viu, asteapta instalarea prima-verii, ca sa se poata adresa multimii. Invataturile din Tablite trebuie facute cunoscute si celor ce n-au avut ocazia sa parcurga filele frumoasei carti. Ne vom strange in jurul Florii spre a comunica, prin ea, cu Zamolxe. Marele Zeu ne va lumina mintile si sufletele – avem drum lung si greu de facut…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s