NOSTALGIA ORIGINILOR

Picture 177

Am apelat la expresia lui Mircea Eliade, el ne-a lăsat gânduri, probate ştiinţific, despre asemenea nostalgie.

Deasemeni – spunea cineva – chiar şi acela care îşi declară – ritos – ateismul său, în profunzimile sufletului ştie că este un Creator a toate! Oricum l-ar numi: Dumnezeu-Hristos, Alah, Budda…

În prefaţa la celebrul „Tratat al religiilor”, Georges Dumezil vorbeşte de acea „mana – forţă mistică difuză, fără contur propriu, de nedefinit, prezentă pretutindeni unde putem vorbi despre religie”.

Am văzut un film având ca temă iubirea…personajului principal (fiind aproape de moarte prin leucemie – subiect reluat cu mult succes dealtfel, de la acel „Love story”, până în zilele veacului modern al nostru – aşadar protagonistul filmului îşi întreba medicul „ce înseamnă credinţe” (era, spunea el- ateu). Medicul, om care văzuse oameni murind, i-a răspuns prompt: „Credinţa este aceea prin care omul vede şi ceea ce nu poate fi văzut”. Evident, fiecare avem în suflet acea nostalgie de care vorbeşte Eliade, ea ne devorează fiinţa – mai mult, mai puţin în anume perioade de timp ale anului, mai ales în preajma marilor sărbători  – a Crăciunului, a Paştelui! În acele zile, omul radiază o fericire pe care nu şi-o poate aplica prin simpla „febră a cumpărăturilor”, a bradului împodobit…

G. Dumezil ne aminteşte iar de acel „ex nihilo”, neglijat de indiferenţionismul omului. „Un istoric – spune Dumezil – urcând de-a lungul secolelor, ajunge în zone de penumbră, apoi, de întuneric”.

Ne vorbeşte Eliade despre hierofanie, trăită şi interpretată de elitele religioase – altfel decât de restul comunităţii omeneşti altfel decât de restul comunităţii omeneşti. Considerăm că e vorba de acelaşi dor de origini, nostalgia – cum o numeşte autorul „Tratatului…” după ceea ce am fost cândva. Nostalgie după ceea ce am pierdut prin Căderea adamică.

Sunt astăzi – şi vor fi mereu – farisei: „Apă sfinţită! – auzi!…i i se spune aghiazmă! E apă ca toate celelalte!”. Vai lor – acestora, n-am ştiut (sau n-am vrut?) să simtă puterea tainelor: spovedanie-împărtăşanie…trăiesc, după expresia lui Andrei Scrima – pe orizontala vieţii. Inima nu li se luminează, scrierile sfinte li se par maine: vor neologisme, elitisme – şi alte asemenea „isme”. Uşor îi învâltorează satana, uşor cad în mrejele sectante.

Vai lor! – dar sfânta Fecioară Maria nu-i va părăsi!

Le trimite – prin visul nopţilor –sau în alt chip, ceea cei ei nu pot înţelege: vin zorii peste ei,îi prind în gânduri – întrebări la care nu găsesc răspuns.

Atunci,poate, îşi vor aminti o rugăciune, ştiută din copilărie, de la bunici.Sirene amăgitoare, ivindu-se din ape tulburi, ne duc viaţa în râpele mizeriei. Numai când ne vom întoarce faţa de la ele, vom învăţa (re)descoperirea Adevărului. Atunci vom reaprinde luminiţe în suflete: chipul lui Iisus va călăuzi restul vieţii noastre. Vom regăsi busola pierdută în hăurile epocii noastre ultramoderne!

Monahia-prof. Lucia Ioniţă
Aşezământul pentru bătrâni, Câmpeni, Buzău

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s