Cenaclul Al. Sihleanu

„DUHOVNICUL” A VENIT LA „UMBRA SINGURĂTĂŢII”

Teo Cabel

O zi frumoasă de primăvară este un bun prilej pentru a reuni prieteni, cunoştinţe, admiratori, colegi, doritori de nou şi de frumos, asamblându-se  în final pe canavaua unei lansări de carte, într-un eveniment memorabil. Deblocarea energiilor pozitive şi convertirea lor în sentimente înălţătoare nu pot fi anticipate la întâlniri cum a fost cea de la Râmnicu Sărat, de sâmbătă, 16 martie, 2013, care chiar a fost un astfel de prilej, de deblocare pozitivă de la individual la colectiv.

Membrii cenaclului „Al. Sihleanu”, invitaţi, au venit să-şi susţină o colegă cu ocazia lansării cărţii sale şi să asculte cuvânt de de zidire sufletească rostit, nu întâmplător, cred eu, în preajma începutului Postului Paştelui,  de părintele profesor. dr. Mihail Milea, venit de la Buzău să prezinte cartea sa  cu un titlu mai mult decât sugestiv, „Duhovnicul”.

Editorul şi scriitorul Constantin Marafet a introdus auditoriul direct în subiect:

volumul, doamnei profesoare Aneta Pioară, născută la Dumitreşti, Vrancea, dar cu examenul de statornicie luat la Râmnicu Sărat, „Umbra Singurătăţii”; un execiţiu de actualizare a unor momente din viaţa satului. Evocarea unor personaje particulare (Bitica) locului îşi găsesc corespondent în amintirile fiecăruia( Bâca –Marafet C.). A urmat prezentarea  „Duhovnicul”-ui  ca „o carte a prieteniei, a sufletului, ca un medicament pentru toţi, ca reţetă spirituală având efect nu doar un suflet bun, o minte clară, ci şi un trup sănătos.” După acest prolog, domnul Costea Matincă a susţinut un moment poetic, iar cantautorul Dan Manciulea a interpretat cântecele folk Om bun, Romanţă cazonă, Baladă de vai şi amar.  S-a făcut apoi invitaţia pentru participare la lansarea unui disc a formaţiei de muzică folk Arhaic (23 martie) şi pentru înscrieri la festivalul naţional „Vali Sterian”.

Doamna Pioară Aneta, chiar dacă a avut emoţii fireşti, nu s-au observat, experienţa de profesor de limba română dându-i naturaleţe în prezentarea volumului nu prin vorbe multe, ci chiar prin  recitarea poeziilor Satului românesc, Suflet de mamă, E toamnă.

„Mare este Dumnezeu!” Aşa şi-a început cuvântul cunoscutul Părinte Mihail Milea, neobosit ambasador al nostru la fraţii de peste Prut,  neobosit şi în promovarea culturii în strânsă colaborare cu credinţa strămoşescă, forţă de continuitate a noastră ca popor. A salutat prezenţa colegilor preoţi, unii foşti elevi la Seminarul Teologic „Chesarie Episcopul”, Buzău. A subliniat că, în cadrul unui cenaclu cum este şi cel de la Râmnic, Al. Sihleanu,  are loc „învierea limbii române. Cina aceasta cea de taină este limba română. Străinii îşi păstrează identitatea, lucru pe care trebuie să-l facem şi noi.”

Cartea „Duhovnicul” a prezentat-o ca „experienţa vieţii mele” şi a vorbit despre „evaluarea” sufletului, duhovnicul fiind rugător la Dumnezeu şi prieten de taină al creştinului. „În orice suflet este o cămăruţă mică, mică, ascunsă, pe care doar duhovnicul trebuie să o deschidă”.  „Spovedania este, de fapt, încărcare pozitivă”,a spus vorbitorul şi a adus exemplul voievodului Ștefan cel Mare, biruitor în faţa istoriei pentru că şi-a ascutat duhovnicul, pe Daniil Sihastrul.

„Vă port în suflet!” a încheiat părintele, binecuvântând cu privirea întreaga sală.

A mai vorbit Dumitru Hanganu, care a spus: „Aneta Pioară îl urmează pe Victor Frunză de la Dumitreşti”. Doamna profesoară Gabriela Marinescu a mulţumit părintelui pentru beneficierea, împreună cu elevii, de un „meniu complet al unei  tabere creştine, la campusul de la Bisoca, unde, pe lângă ospitalitate, au primit şi „consiliere spirituală. În finalul cuvântului său, a spus: „Activitatea dumneavoastră şi-a atins scopul: aţi format convingeri şi aţi schimbat convingeri, atât elevilor cât şi adulţilor”. Doamna Camelia Sava, a considerat cartea un îndreptar pentru postul Paştelui şi a felicitat-o pe autoarea Umbrei singurăţăţii pentru publicarea versurilor.

Dan Zmfirescu a afirmat: „Este o zi importantă pentru mine, fiindcă l-am cunoscut pe părintele Mihail Milea. Mă regăsesc şi eu în rugăciunile dumneavoastră.” „Domanei Pioară ar trebui să-i spunem Vioară”, a considerat vorbitorul. În continuare, Valeria Popa şi-a încurajat colega pentru publicarea volumului, iar Nicuşor Constantinescu  a citit câte o poezie, proprie, celor doi autori.

Am citit pe feţele tuturor participanţilor bucuria comunicării, seninul instalat în suflete precum primăvara care începe să se arate.

Am lăsat Râmnicul în urmă, bucuros că mă aflu alături de părintele Mihail Milea, omul care, aşa cum spunea profesoara de la Şcoala generală nr. 1, „a format convingeri şi a schimbat convingeri”. Sunt mândru că mă număr printre fericiţii beneficiari. Pe drumul spre Buzău îmi veneu în minte versurile citite la lansare: „Vâjâie vâjâit/ prin galbenul care aleargă./ Cărare-i plină de vîrcolac./

Prizoniere stau frunzele-ngălbenite/ într-o carantină./ Domnii în frac,/ nu se mai scaldă/ s-au dus în larg.// Pustiul lac tremură-n valuri./ Sabia plânge/cu sânge de orizont./ Vecernia cântă slijba-n amurg,omuleţii repetă/rugăciunea în gând.”(Decor).

Teo Cabel

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s