Poeme – Ion Roşioru

Tren

În gară a intrat aseară un tren de cherestea şi parcă
Un dor de muntele albastru nicicând retrocedat mă-ncearcă.

Un câmp arat e-n paza unor sperietori de celofan:
O, cum l-aş proteja eu însumi să pot intra cu coasa-n lan!

La fosta stână numai vântul se-ncumetă să mai ajungă:
Aş da enorm ca preţ de-o vară să-i mân mânzările la strungă!

Dar timpu-i timp şi pe câmpie coboară păsările-n stol
Şi şerpii se soresc prin târlă şi trenul pleacă iarăşi gol!

Ioc

Ferice-s ca ţiganu-al cărui vecin l-a declarat român
Din sfântă dragoste de rasă, deşi l-a prins cu gâsca-n sân.

Ferice-s ca românul care a dobândit statut de rrrom
Spre a-i sfida pe cei ce-afirmă că munca l-a creat pe om.

Ferice-s ca propagandistul marxist cu zâmbet proletar
Minţind că datu-n brânci şi cinstea nu-s niciodată în zadar.

Ferice-s ca minoritarul ce-ajuns majoritar ad-hoc
Are doar drepturi cu toptanul, dar datorii morale, ioc!

Nuc

Groparii beau cu-aceeaşi cană de tablă vin afurisit
Şi-obişnuiţi să toasteze spun: sua terra levis sit!

Se chinuie de-aseară vântul încolăcit după un pom
De care cu trei zile-n urmă s-a spânzurat un fel de om.

Mi-aduc aminte dintr-odată, şi nu mă-ntreb de ce-mi aduc,
De un vecin scobindu-şi singur cavou-n trunchiul unui nuc.

Au dat ai lui de el în toamna în care nucul s-a uscat
Bolnav de inimă albastră, în satul colectivizat!

Burg

Fugind din satul meu ce şanse n-avea să scape de colhoz,
M-am pripăşit în burgu-acesta cu viitor aproape roz.

Aici mi-am îngropat în taină o mare parte din trecut
Spoindu-mi, pe-o colină, casa cu varul altui început.

I-am dat frâu liber amăgirii că-s pomul altor rădăcini
Şi că-s pe rod de dau cu pietre în mine vecnicii străini.

Azi m-aş întoarce însă calea spre sat s-a-mpădurit de mult,
Iar dorul meu de zări campestre îşi pierde zilnic din tumult!

Var

În fostul parc prin care tineri odinioară ne-am plimbat,
Acum îşi pasc ţiganii caii cu care gardul l-au furat.

În fostul port pontonul verde a fost tăiat şi pus pe foc
De-aceiaşi tuciurii ce pace nu-i dau trecutului deloc.

În fosta şcoală, construită la început de veac apus,
Un câine urlă, chit că nimeni aici de pază nu l-a pus.

Spun mulţi, şi n-am de ce nu-i crede, că nu-i decât un avatar
Al meşterului mort, manolic, pe când stingea în groapă var!

Doar

Am cunoscut iubiri de moarte, am cunoscut iubiri de vis:
Doar cea neîntâmplată încă de mine nu s-a mai dezis.

Am cunoscut iubiri de tine, am cunoscut iubiri de eu:
Doar cea neîntâmplată încă îmi stă deasupra curcubeu.

Am cunoscut iubiri de câine, am cunoscut iubiri de lup:
Doar cea neîntâmplată încă de mine nu mai pot s-o rup.

Am cunoscut iubiri de fildeş, am cunoscut iubiri de jad:
Doar cea neîntâmplată încă îmi strigă numele prin iad.

Am cunoscut iubiri de rouă, am cunoscut iubiri de fum:
Doar cea neîntâmplată încă îmi umple sufletul duium.

Am cunoscut iubiri de briză, am cunoscut iubiri de ram:
Doar cea neîntâmplată încă îmi scrie-un nou epitalam.

Am cunoscut iubiri de ţară, am cunoscut iubiri de herb:
Doar cea neîntâmplată încă mă vrea oşteanul ei superb.

Am cunoscut iubiri de sare, am cunoscut iubiri de Lot.
Doar cea neîntâmplată încă mă face sclavul ei de tot.

Am cunoscut iubiri de stepă, am cunoscut iubiri de han:
Doar cea neîntâmplată încă s-apropie-n galop avan.

Am cunoscut iubiri de romburi, am cunoscut iubiri de cerc:
Doar cea neîntâmplată încă mă-ndeamnă vraja să i-o-ncerc.

Am cunoscut iubiri de ocnă, am cunoscut iubiri de şiş:
Doar cea neîntâmplată încă îmi vinde somnul pe furiş.

Am cunoscut iubiri de sânge, am cunoscut iubiri de ring;
Doar cea neîntâmplată încă îmi ţine pumnii să înving.

Am cunoscut iubiri de aur, am cunoscut iubiri de plumb:
Doar cea neîntâmplată încă pe frâu îmi coase luna bumb.

Am cunoscut iubiri de viscol, am cunoscut iubiri de rug:
Doar cea neîntâmplată încă de ea mă-mpiedică să fug.

Am cunoscut iubiri de clopot, am cunoscut iubiri de cer:
Doar cea neîntâmplată încă îmi frânge calea spre mister.

Am cunoscut iubiri de fluviu, am cunoscut iubiri de zar:
Doar cea neîntâmplată încă îmi este-n crucea nopții far.

Am cunoscut iubiri de ambră, am cunoscut iubiri de nard:
Doar cea neîntâmplată încă mă-ndrituie cu sârg să ard.

Am cunoscut iubiri de frasin, am cunoscut iubiri de mac:
Doar cea neîntâmplată încă îi vine timpului de hac.

Am cunoscut iubiri de gheaţă, am cunoscut iubiri de jar:
Doar cea neîntâmplată încă mă-nalţă sfânt în calendar.

Am cunoscut iubiri de Iuda, am cunoscut iubiri de Christ:
Doar cea neîntâmplată încă îmi drege ghesul să exist.

Am cunoscut iubiri de jale, am cunoscut iubiri de vin:
Doar cea neîntâmplată încă recontopeşte yang şi yin.

Am cunoscut iubiri de lotcă, am cunoscut iubiri de grind:
Doar cea neîntâmplată încă mă-mbie zilnic s-o colind.

Am cunoscut iubiri de smirnă, am cunoscut iubiri de mir:
Doar cea neîntâmplată încă îmi dă credinţă de martir.

Am cunoscut iubiri de aer, am cunoscut iubiri de lut:
Doar cea neîntâmplată încă de mine nu s-a mai pierdut.

Am cunoscut iubiri de apă, am cunoscut iubiri de foc:
Doar cea neîntâmplată încă îmi pune moartea sub obroc!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s