SPOVEDANIA UNUI ÎNVINGĂTOR

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Se ştie că persoanele cu dizabilităţi compensează diferitele deficienţe prin alte aptitudini care sunt dezvoltate mult mai mult decât la persoanele normale. În majoritatea cazurilor dizabilităţile nu reprezintă un handicap ci, dimpotrivă. Pentru a justifica afirmaţia aceasta am să dau trei exemple. Primul este cel al omului de ştiinţă Stephen Hawking, un mare savant de talie mondială, unul dintre cei mai mari cosmologi, care este imobilizat într-un scaun cu rotile de peste 50 de ani. El comunică cu cei din jur cu ajutorul unui computer sofisticat care poate fi controlat cu mişcări ale capului şi globilor oculari. Alt exemplu este cel al  compozitorului de geniu Ludwig von Beethoven, cel mai mare din toate timpurile, cel care spre sfârşitul vieţii a surzit complet iar din această situaţie a compus una dintre cele mai frumoase şi tulburătoare simfonii: a IX-a, numită şi „Oda bucuriei”. Un ultim exemplu este cel al lui Louis Braille care la vârsta de 15 ani, nevăzător fiind, a finalizat alfabetul care-i poartă numele. Şi exemplele ar putea continua.

Am făcut această introducere pentru a-l prezenta pe buzoianul George Bratu, el însuşi cu deficienţe foarte mari de vedere, autorul cărţii „Puterea voinţei” ce a apărut la Editura Editgraph în anul 2012. Este o carte autobiografică, o carte despre voinţă, curaj şi poate fi un exemplu pentru alţii. Cartea este alcătuită din 10 povestiri ce îl poartă pe cititor din anii copilăriei până la maturitate, din satul natal, Vârf, şi apoi prin multe locuri din ţară şi străinătate. În primele trei sunt rememorate amintiri din perioada copilăriei autorului. Ca orice copil, nu a fost nici mai cuminte nici mai neastâmpărat, face fel de fel de ghiduşii cu tovarăşii săi de joacă. Însă adevăratele aventuri ce te ţin cu sufletul la gură şi provoacă palpitaţii încep după această scurtă „încălzire”. Să te încumeţi la 27 de ani, când abia dacă zăreşti, să mergi cu barca pe Dunăre de la Galaţi până la Sulina, cale de 200 de km., cu alt coleg de suferinţă nu este la îndemâna oricui. Ei au făcut-o în numai câteva zile fără să cunoască locurile şi fără să aibă minime cunoştinţe de navigaţie.

Însă în mintea lor încolţea un plan şi mai nebunesc pentru unii, temerar pentru alţii: înconjurul lumii. Erau conştienţi că le trebuiau mult mai multe lucruri decât pentru aventurile din ţară: vize pentru diferite ţări, echipament adecvat, cunoştinţe în punctele de oprire şi bani, cât mai mulţi bani. Iar ei nu aveau nimic decât o mare sete de aventură şi un geamantan de vise. În doi ani au reuşit să obţină mare parte din ce şi-au propus, mai puţin banii planificaţi care totdeauna nu sunt de ajuns. În vara anului 1995 au plecat în necunoscut. După un voiaj obositor, cu multe peripeţii, ajung în Spania la Bilbao. Capitala Ţării Bascilor avea să devină un reper important din viaţa lui George Bratu. Peste 15 ani i-a petrecut aici. Faţă de optimismul de acasă realitatea capitalismului, care la noi nu îşi arătase colţii, îi cam da „cu capul de pereţii săi cei zgrunţuroşi şi neclintiţi”. Cu banii pe terminate au şansa nesperată de a fi ajutaţi de o organizaţie de nevăzători şi de un aşezământ monahal. Peste 2 săptămâni se aflau în avionul Madrid – New York. Aici, alte peripeţii. De la ajutorul dezinteresat, pentru început, a unei persoane de contact din ţara natală şi până la confortul cerului liber nu a fost decât un pas. Încet încet „binevoitorii” au început să le întoarcă spatele. Şi astfel au fost nevoiţi să pună punct în acest loc aventurii şi s-au întors în ţară. Au urmat alte evenimente, unele care ţin de infirmitatea sa când, datorită unor factori pe care autorul îi numeşte „întâmplare sau providenţă”, totul a decurs favorabil. Din biografia sa am reţinut că a străbătut Europa, în lung şi lat, de mai multe ori, fiind un globe trotter special.

Cartea lui George Bratu este scrisă alert, cu un limbaj adecvat întâmplărilor, cu un stil curat ceea ce produce o plăcere la lectură. Poveştile au şi o doză de umor care nu-i lipseşte autorului. Tot ea, cartea, este spovedania unui învingător. Voinţa de care a dat dovadă tot timpul este dublată de o tenacitate, de un optimism molipsitor şi de un curaj ieşit din comun. Însă peste tot şi toate a avut un înger păzitor acolo sus, în ceruri. Pentru noi asemenea experienţe sunt demne de toată lauda iar viaţa lui George Bratu poate fi un exemplu de urmat în multe privinţe.

                                                                                                                        Stan BREBENEL

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s