HAR ŞI DĂRUIRE

IMG_2563

În România de azi sunt şi locuri în care se întâmplă câte ceva. Locuri şi idei pentru care există manifest devoţiunea unor oameni care fac lucruri normale, care se încăpăţânează să fie ziditori, să creadă că jocul nu este pierdut şi că se mai poate trăi normal (cultural/artistic/literar) într-o societate ca cea românească unde categoria junglă ar însemna foarte puţin faţă de evidenţă Aceste atomizări de valoare propagă unde de încredere, mişcă apele (tulburi?!?) şi nu ne lasă să cădem pradă disperărilor de fiecare zi.

O asemenea reprezentare o avem în persoana scriitorului Marin Ifrim.

De ani buni, acesta se îngrijeşte de cultivarea spiritului liber al celor cu preocupări literare, acordând o atenţie aparte tinerilor. Se deplasează prin municipiul şi judeţul Buzău, descoperă şi animă gimnazişti şi liceeni preocupaţi de creaţia literară în diversele ei genuri. Se dedică, modest şi tenace celor care gândesc liber şi îşi găsesc motivaţiile/curajul încredinţării colii imaculate de hârtie a rostirii lor articulate şi pline de har. Se zbate brownian pentru a identifica fonduri, sponsori, depune eforturi deosebite să seducă autorităţi/instituţii şi oameni cu bani ca să întoarcă faţa celor nepăsători către talente autentice sau în devenire. De ani de zile se consacră acestor idei şi organizează la Buzău câteva concursuri literare („Constantin Petcu”, „Vasile Voiculescu – Arc de suflet peste timp”, …), dar mai ales acţiunea susţinută de promovare în pagina „6” (marţea şi sâmbăta) a cotidianului buzoian „Opinia” a scriitorilor debutanţi/inediţi, dar în egală măsură şi a celor consacraţi, având un travaliu intens pentru care ar trebui să-i închinăm ode. Depune eforturi constante pentru editarea, cu obstinaţie, de cele mai multe ori în condiţii grafice de calitate, a unor lucrări de debut, dar şi continuări lineare/revolute a unor publicişti/scriitori intraţi deja în conştiinţa publică locală şi nu numai.

Uimitor este să constatăm, datorită acestui proiect autoimpus, că, dincolo de violenţa din şcoli, de dezinteresul major faţă de carte/învăţătură şi bunăcuviinţă, de lipsa acută de respect, de haos şi alarmanta abatere de la norme, de ignorare cvasitotală a literaturii, există oaze de interes pentru ceva serios. Mi se pare ceva formidabil, ieşit din tiparele comunului alarmant de tern şi anost. Aceste demersuri înlăuntrul fenomenului literar sunt cu adevărat serioase. O mişcare nobilă, care se structurează tot mai limpede şi mai plenar.

Categoria aceasta de oameni nu este constrânsă de nimeni şi nimic să facă asta. Nu există absolut nici o obligaţie trasată  ideologic, nu există însă nici posibilitatea ca cineva să tragă sârguincios foloase, să se îmbogăţească peste noapte.

A revenit moda – pentru unii – de a citi cu seriozitate şi rigoare, iar interesul pentru comentarii suscită valorii lucrării lecturate. Stând în preajma acestora, Marin Ifrim se încarcă cu energie şi mai ales cu bune intenţii şi bucuria rezultatului ca să nu o ia de la capăt, ca să nu se lase cuprins de silă. Ca să le poată creşte aripi şi să depăşească obstacolele venite din inerţii, lene, indolenţă şi mai ales invidii.

Şi, ca un corolar al scriselor, să fiţi convinşi că cel despre care am încercat să-l „creionez” – aiurea şi obraznic – este de cel puţin cincisprezece ani liantul şi catalizatorul lumii literare buzoiene.

MARCEL DUMITRU ISBĂŞOIU

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s