Valentin – Cosmin Tufan

Valentin Tufan.jpg

Nume şi prenume: Valentin – Cosmin Tufan
Data şi locul naşterii: 21 Iunie 1988, Buzău
Adresa: Dorobanţi 1, Bloc 18/3, etaj 4, ap.20, Buzău, România, cod poştal: 120064
Telefon: 0760.252.104
E-mail: napro88_@yahoo.com
Studii: Facultatea de Litere şi Stiinţe, Specializarea Administraţie Publică (Licenţiat); Curs Master finalizat, Specializarea Administraţie Publică şi Integrare Europeană, din cadrul Universităţii Petrol – Gaze din Ploieşti, 2010; 2012
Frecventez Cenaclul “Orfeu” din cadrul Bibliotecii Judeţene „Nicolae Iorga”, Ploieşti
Hobby-uri: lectura, călătoriile, fotografia
Debut în volum: –
Apariţii: Debut literar : Revista „Spirala cunoaşterii” – Nr. 2, Februarie 2013, Ploieşti
Apariţii online: Revista „Singur” cu un grupaj de cinci poeme
: alte apariţii pe site-urile de poezie
Antologii: –
Premii: Premiul II în cadrul unui concurs de eseuri 2005
Diplomă de merit pentru activitatea din cadrul Cenaclului “Orfeu”
Diplomă de participare, sectiunea epigramă şi poezie, în cadrul concursului de Poezie şi Epigrame „Romeo şi Julieta la Mizil” Ediţia a VI-a

Armele tac

Armele răsuflă calme
şi-şi dorm somnul
pe patul puştii

tac molcom
sub câmpul deşirat,
pictat zelos

ca-ntr-un film mut
al cărui regizor visează
maci purulenţi
şi căşti smălţuite-n sminteală –
trasează linii nebuneşti
cu fum şi cenuşă.

în râuri şanţate
ard culori pe fierul lopeţii
şi-şi plâng declicul

globurile cătrănite
din descântec răsar –
val de fum delirant,
printre voci şi-amintiri

păsările adorm
cu seminţele-n cioc
şi îl visează pe
mâine.

Atunci când m-am întors la origini…

În ziua-n care ceaţa s-a strecurat
printre pereţii vineţii, cu igrasie –
în ziua aia, am vorbit ore la rând
cu euglenele şi paramecii,
i-am filtrat prin mine
şi i-am întrebat
de existenţă şi formă –
când i-am prizat
mi-au răspuns.
Pe cerul Scandinaviei –
de mână cu paramecii
aurorele s-au scurs de pe cer
şi-au pictat cercuri şi forme.
Au aşezat muntele
peste cercurile concentrice din lac,
l-au sudat în magmă
şi-au filtrat lumina prin el
ca o prismă.
Din paletă
au erupt culori în noul univers –
cercurile au pliat în tipar
primele forme tip, şi i-au spus –
Andru.
Au creat o aură de magnetism
iar fiecare Andru şi-a ales culorile
ca un „liber arbitru”.
Prin iris a indus raţiunea
iar în piept a aşezat sentimentele –
apoi, cercurile s-au strâns în spirală
iar în abis a-nflorit din elipsă –
sufletul.

De n-ar fi strada…

Strada dintre noi s-a-ncolăcit de nouă ori, trăieşte din ce mai mestecă
melcul din boscheţi
între noi, strada se cruceşte şi-nroşeşte baloane în apus –
ştii că ne-ntâlnim adesea în week-end când strada doarme în spatele
semnului „Interzis”
atunci ne prindem mâinile alungite strânse-n pumn, ne iubim
şi ne legăm cu o jartea lată cât ecuatorul.
Sub staţia de tramvai, dormim, până ce se rupe jarteaua,
înfulecată de stradă –
e luni…

În căutarea adevărului

A plouat apăsat peste corturile frânte,
peste muchiile spânzurate prelinse pe bordură –
s-a adăpat cenuşa zile-ntregi şi s-a aerat
printre gratiile canalelor.

Am „tras” cu plasmă o sudură-n cenuşă,
i-am dat formă de jardinieră,
i-am pictat cu sânge pământul, veacuri la rând,
până a germinat.

Atunci mulţi s-au tăiat în mugurii schimbării,
unii zeloşi, i-au pus la tâmple
şi-au rostit „Ave” răguşiţi.

Li s-au lemnificat pe frunte –
şi-au înfipt spinii ca-n scenele pascale
şi i-au uscat de măruntaie
prin temporali,
revendicându-şi cenuşa.

Dar –
Sămânţa adevărului
nu şi-a găsit încă sporii…

Lumină de catifea

Nopţi scăldate-n culori pale
de cogniac şi whiskey sec,
cărămizi ude, ce-au muguri –
nasc mediul social degradant
le văd, sub alt Eu
ce surâd abstract în lumina sumbră.
Mă privesc, în oglinda murdărită social,
la celălalt Eu subjugat în rutină.
…Cine sunt?…
un punct pe axa lui „x” şi „y”
urc şi cobor ca un graf instabil,
obsedat de tot ce mă înconjoară.
Două Eu-ri, ritual de lumini şi umbre,
măşti hoinărind nopţi sub palide vise –
pure instincte, spre comori albe, fine.
Lumina străzii, spirite circulare
ce posedă strada
şi dispar în zori.
Acum, mă mistui…
mi se-agaţă-un fluture coral pe gene
şi-mi sparge retina –
strada moare şi catifeaua se-adânceşte-n
pământuri spre alte nopţi.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s