DIN CELE CITITE cât şi AUZITE…

DCF 1.0

O replică dată unui „Tartarin” prea viteaz,
al presei noastre democrate, foarte!

Într-un număr din ADEVĂRUL, la rubrica destinată „Cultura” – citim un articol care şi-ar dori a impresiona cititorii săi şi a-i îndemna (pe viitor) să pună mâna pe par şi să „asaneze” scriitorii în bordeile ce li se cuvin, după cum şi precuvânta Tătucul lor (cândva), „înţeleptul” Visarionici Stalin. Dar, să parcurgem articolul „Kitsch şi impostura în USR. Literatura care-ţi întorc stomacul pe dos”. GROZAV titlu! Demn de progenitura care l-a creeat. Nu-i putem compara ca la „gluga de coceni” pe toţi din USR, ca pe alde Henry Miller de Caracal. Din articol, nu ştim, dacă „I had a dream” – îi este atribuită lui Florin Iaru, ori aparţinând lui Mădălin Roşioru? Dar, să parcurgem articolul (cam lung ce-i drept), punct cu punct, într-o interpretare aparte, pentru memoria jurnalistului dibace în ale scrisului:

1.
Petre Ţuţea spunea că una dintre prostiile debitate (de! la tinereţe), a fost: „Am vorbit odată într-o sală de puşcărie, terminând cu cuvintele: mi s-a făcut onoarea de a muri pentru poporul român”. Azi, pare a avea dreptate. Despre prostie… dar mai ales despre „Imperiul Prostiei”, scria Matei Călinescu, următoarele: „Ambiţia spre total şi unic lipseşte prostiei, a cărei forţă stă în capacitatea de a accepta placid orice teorie (chiar falsă) atunci când, pornind de la ea, poate atinge rezultate practice”. Da, domnule Liviu Ioan Stoiciu: prostia are orgoliul eficienţei, e sigură pe ea însăşi, de o vicleană şi foarte feroce agresivitate, cum vedem la politicienii de azi, care pe departe, nu sunt şi proşti, chit că se prefac pentru a ne atrage ca pe muşte în oala lor. Dar, dacă până şi Schiler spunea, că mergând pe stradă, găseşte atâta prostie, atunci nu are scriitorul a se văita de subiecte de scris. Îl credem pe cuvânt şi spunem că e OK! Cioran mă învăţase (din textele sale) că trebuie să mă obişnuiesc cu asta şi să mă pregătesc pentru alte surprize. Să se fi înşelat Cioran, când spunea că Omul abandonat în Imperiul prostiei este un „animal fără viitor”? Au aceşti „turnători” ori „interesaţi” ai scrisului, să dea astfel de exemple? Un singur amănunt îi salvează ca scriitori-turnători: Au ceva-ceva, încă, dreptate: domeniul e fabulos. Numai inteligenţa şi bunul simţ sunt limitate, prostia şi ipocrizia n-au limite.

2.
Din acest text, scris la ADEVĂRUL, trei persoane îmi sunt cunoscute (cele de la USR DOBROGEA): Mihaela Burlacu, cred „executată” pe nedrept. Cine avea interesul, între atâţi „mihaigălăoţani” ai scrisului românesc, să atace o fiinţă care a şi scris 4 romane? Două, au fost comentate şi de mine, cu nota BENE. Burlacu, şi spune – că nu-i aparţin cuvintele reproduse. Că sunt special trucate… Mădălin Roşioru să-i fi făcut asta, aşa cum bănuie autoarea Burlacu Mihaela? Dar, şi el  – Mădălin Roşioru –  e luat în „parantezele” interpretării. ATUNCI? Ce se doreşte de fapt? Scriitoarea mangaliotă – Romanescu –  care a scris despre FUEGO  (ştiu că a scris, doar pentru ca Fuego, să dea câteva spectacole, donând banii în contul fiicei d-nei Dora Alina Romanescu, bolnavă de leucemie, şi dependentă de operaţia din ISRAEL). Să fi fost asta, bomboana de pe coliva USR România, ştirea care transforma dintrodată, cânepa în canabis? Mă îndoiesc. Nu există suflete atât de meschine, încât să lovească în copii. Ori, mai ştii?

3.
Cu privire la ceilalţi nu mă pronunţ. Eugen Simion, care se înţelege, ar fi autorul INTEROGAŢIEI către N Manolescu, chiar vrea să se disculpe, ori să se spele pe mâini cu „starea literaturii actuale”? Chiar nu înţeleg rostul articolului. Noi, cei din provincie, puţin ne intereseză luptele lor. Dar, să nu arunce gunoiul din curtea lor în pajiştea noastră. Vaca lor e prea bălţată pe lângă pădurea de mesteceni de lângă noi, ce tot li se pare lor că seamănă cu JOIANA lor. Atât am avut de spus. Dar, pentru urechi pe care le ştim, asemeni calului ce saltă din lut, femegând (DOAMNE, ţie mă închin dinaintea acestor vorbe, asemeni lui Nichita), strigând AVE! Şi, mă întorc cu încredere înspre tine, cititorule, singurul judecător al celor, care scriind, te-au vrut eliberat de pe crucea străină gândirii tale.

Tudor Cicu

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s